In periplul meu pe la Parlament din saptamana 7-13 sept 2009, in care am avut intalniri cu politicieni din toate grupurile parlamentaree de la Senat si de la Camera Deputatilor pentru a le explica motivele protestului magistratilor si a propane modalitatile de rezolvare a crizei din justitie, m-am confruntat cu urmatoarea situatie: toti pareau a intelege protestul nostru, dar ne replicau ca trebuie sa raspundem si noi - daca ei, ca alesi ai poporului raspund in fata alegatorului odata la 4 ani (dupa mine insa un parlamentar trebuie sa raspunda zi de zi in fata alegatorului, si asta chiar este posibil prin instrumentele democratiei participative puse la dispozitia votantului), ar trebui si ca magistratii sa raspunda in fata cuiva.
Replica mea a fost ca statul de drept presupune separatia puterilor in stat, iar ca aceasta la randul ei reclama independenta justitiei, ceea ce presupune reguli de autoreglare a sistemului prin caile de atac si autogestionare a carierei magistratilor prin consiliul judiciar independent (la noi, CSM). Bun, ca astea nu functioneaza intotdeauna, in sensul ca exista hotarari discutabile date in ultima instanta sau ca exista magistrati cu probleme de competenta sau integritate in sistem, e adevarat. Dar acum eram la nivelul unei discutii de principiu despre importanta si necesitatea independentei justitiei.
Din pacate, prea putin am fost intelesi; am fost priviti ca si cum am dori conservarea unor facilitati sau privilegii proprii, si nu ca si cum am dori sa inlaturam parghiile de control, fie si adminsitrativ, a justitiei. Interesant este ca in aceasta dezbatere au intrat si oamenii obisnuiti. Cu aceeasi dorinta de raspundere a magistratilor.
Dintru inceput ma declar de acord cu raspunderea magistratilor pentru rea credinta sau erori grave: rolul inalt pe care il are necesita o atentie sporita in orice act indeplinit si, ca urmare, aplicarea de sanctiuni in caz de greseli. De altfel, si exista un sistem de raspundere a noastra, despre care am mai vorbit candva. Dar nu e de ajuns pentru ca justitiabilul sa obtina un act de judecata de calitate – pentru ca asta e ceea ce cauta justitiabilul, sa aiba siguranta unui act profesionist din partea magistratului. Mai e necesar ca magistratului sa ii fie asigurate conditiile optime necesare desfasurarii actului de judecata: legi coerente si consistente, nr. rezonabil de dosare, sediul adecvat, bani pentru plata functionarii instantei si circulatia documentelor, lipsa presiunilor din partea autoritatilor, siguranta statutului profesional. Or, acestea sunt in atributiile celorlalte doua puteri – legislativul si executivul.
E ca si cum ai avea pretentia de la un medic chirurg sa opereze bine, dar nu ii dai ata chirurgicala, nu ii asiguri dotarea salii de operatie, si nu il inlocuiesti cand a depasit norma de operatii pe zi. Oricat de bine pregatit ar fi medicul, oricat de multa vointa ar avea, oricat ar aduce el instrumentar de acasa, tot va avea un minim de operatii care se vor incheia prost pentru pacienti.