] Sursa: AICI
-Primul interviu cu cel mai tanar judecator al CSM, care a refuzat sa cedeze santajului-
Zilele trecute, cel mai tanar judecator al CSM, Cristi Danilet, a acordat cotidianului nostru primul interviu referitor la atacurile josnice la persoana la care a fost supus. Aprig prigonit de “anti-basisti”, Danilet a trecut prin aproape toate formele de atac, familia lui avand de suferit in urma deciziilor si a masurilor pe care acesta le-a luat, in numele dreptatii.
Conform declaratiei sale, “Informatia Zile de Maramures” a fost primul organ de presa care s-a sesizat si care i-a solicitat un interviu la o zi dupa prigoana care s-a abatut asupra sa. Noi am apreciat promptitudinea si deschiderea cu care a raspuns tuturor intrebarilor noastre, evitand declaratiile “avocatesti” care lasa impresia ca spun multe, dar nu spun de fapt, nimic. A vorbit, fara perdea, despre frustratii care, avand un calculator si o tastatura uita ca demnitatea este un lucru extrem de important, despre felul in care i s-a propus sa-si “cumpere linistea” oferind informatii despre magistrati “pe surse”, iar cand a refuzat a declansat razboiul, despre nepublicarea interviului cu tatal sau care a aratat ca au o relatie de familie mai mult decat buna…..”eu, in sala de judecata judec, pe terenul de sport transpir, la biserica ma rog, iar la petreceri ma distrez” sustine Danilet in interviul acordat cotidianului nostru.
Buna ziua, Domnule Judecator. Sunt Pop Aurelian Catalin, mediator si redactor dep. Justitie al cotidianului Informatia Zilei de Maramures. Doresc sa realizez un material care va aparea foarte curand in paginile ziarului nostru print, sub titlul “ JOS LABELE DE PE DANILET!”. In acest material, voi reliefa pionieratul Dvs in materie de mediere, activitatea Dvs profesionala ca judecator si atacurile politice repetate la care sunteti supus. Ar fi ideal daca mi-ati acorda un mini-interviu la telefon sau prin intermediul acestui mediu de comunicare. Intrebarile la care as aprecia sa primesc un raspuns de la Dvs sunt:
1. Considerati ca noua forma de atac la persoana, constitue una din ultimele arme disponibile ale celor care au un interes vadit sa va denigreze sub orice forma si utilizand cele mai josnice mijloace? Ma refer in special la atacurile orchestrate ieri pe reteaua de socializare Facebook.
Eu dau interviuri si adopt pozitii publice cu privire la justitie si necesitatea apararii acesteia inca din anul 2003. Odata cu raspandirea automatizarii, am inceput sa folosesc blogul si apoi contul de Facebook. Aici este un mediu extraordinar prin care raspandesc cu usurinaa aspecte din activitatea mea ca membru CSM sau pareri proprii despre evenimentele socio-juridice. Am multi prieteni – aproximativ 5000 de persoane si multe persoane care imi urmaresc postarile – cam 6000 de persoane. Multi au un interes real despre opiniile mele, altii imi cer parerea despre legi sau organizarea sistemului judiciar. Logic, unii sunt neobisnuiti ca un judecator sa fie prezent in spatiul public – desi lucrul acesta e prezent in Europa de 20 ani de zile, iar printre ei sunt unii nemultumiti – oameni frustrati, inculti sau manipulati de o anumita parte a media care cred ca daca au o tastatura in fata au si libertatea de a injura. Ei bine, acestia din urma trebuie sa stie ca acest lucru nu este permis: demnitatea e un drept foarte important.
2.Aveti de gand sa reduceti aparitiile Dvs din media, urmare a josnicelor manevre instrumentate impotriva Dvs, a vietii private si a familiei?
Sunt cateva site-uri specializate in insultarea si calomnierea magistratilor si o televiziune care o face in mod regulat. In ce ma priveste, au incercat mai intai santajarea mea – sa imi cumpar „linistea” in schimbul oferirii „pe surse” a unor informatii din dosarele disciplinare si din mapele magistratilor, iar dupa ce am dezvaluit acest lucru in mod public au inceput o campanie de denigrare publica. Au cautat in viata mea profesionala si personala, dar nu au gasit nimic si atunci, in imaginatia lor bolnava, au inventat fapte si persoane: m-au acuzat ca mi-am abandonat parintii, desi am o relatie extraordinara cu acestia si imi intretin parintii in varsta si bolnavi de multi ani. M-au acuzat ca sunt omul unor politicieni, desi nici eu, nici vreo ruda apropiata de-a mea, nu suntem si nu am fost vreodata membri de partid, iar toate functiile pe care le-am ocupat in cei 15 ani de magistratura le-am ocupat exclusiv pe baza de merit si numai prin concurs. M-au acuzat ca am relatii nepotrivite cu o minora dupa ce m-au fotografiat pe strada, desi persoana respectiva era fiica mea cea mare, iar jurnalistii stiau asta chiar de la mine. M-au ridiculizat ca merg la petreceri si ma distrez – scuze, trebuie sa ai o problema psihica sa crezi ca asa ceva este anormal. Eu in sala de judecata judec, pe terenul de sport transpir, la biserica ma rog, iar la petreceri ma distrez. M-au scarbit atacurile, mi-au afectat familia – tatal a decedat anul trecut dupa o mare suparare: fusese trimis un jurnalist cu camera de filmat la el acasa sa il intrebe de relatia cu mine si cand a negat ca ar fi o problema ci, din contra, avem o relatie foarte buna, pozitia sa nu a mai fost preluata de respectiva televiziune. Pana la aceste dezinformari si calomnii, eu nu stiam cum functioneaza presa. Acum am inteles: e o salbaticie tributara intereselor de culise, unde se calca peste cadavre pentru a castiga putere si pozitii. Dar intelegand aceste lucruri, m-am intarit. Daca deranjez mediile infractionale si de interese, eu sunt multumit. Asa ca nici vorba sa renunt, din contra, aceste atacuri imi confirma ca ceea ce fac, fac bine.
3. De unde vine aceasta “boala” pe care se pare ca o manifestati prin luari de pozitie transante, insotite de rostirea adevarului asumat propriilor convingeri , atunci cand constatati anumite derapaje ale democratiei ori nepotrivire de lucruri si situatii?
Nu e o boala, e o virtute. Am fost educat de parintii mei in spiritul dreptatii. Am avut curajul opiniei de cand ma stiu – aici cred ca practicarea artelor martiale de la varsta de 14 ani au avut un cuvant greu de spus. Am citit mult in domeniul reformei justitiei si independentei acesteia – curiozitatea mea in domeniu a fost extraordinara si am tradus si scris mult pe acest domeniu. Am vazut ce s-a intamplat in alte tari. Am inceput sa analizez critic reglementarile din Romania si sa-mi expun public opiniile. Am fost deseori solicitat de parlamentari sau ministrul justitiei, cu care am si lucrat doi ani, pentru a redacta sau modifica proiecte de legi privind organizarea justitiei, statutul magistratilor, functionarea CSM. Am militat pentru apararea justitiei de intruziunile politice. In acest context am fost remarcat de organisme din cadrul ONU si Consiliului Europei si deseori sunt invitat in statele din Europa Centrala si de Est sa tin cursuri pentru magistrati in domeniul independentei si responsabilitatii lor; ultima invitatie pe care am primit-o este sa merg in Tunisia, intr-un program de democratizare a justitiei sustinut de americani. Am ajuns sa cred sincer in necesitatea justitiei ca singura cale autentica de a mentine democratia, de a limita abuzurile statului si de a pedepsi pe cei vinovati indiferent de calitatea sau functia acestora. Pentru mine cei trei „i” ai justitiei – independenta, impartialitatea si integritatea – au ajuns principii de viata. Iar pentru principii, eu nu fac nici un rabat, indiferent de consecinte.
4. Domnule judecator, nu credeti ca misiunea aceasta de apostolat, conjugata pe alocuri cu forme de martiriu (vezi temporara excludere din CSM) va afecta activitatea Dvs strict profesionala, asupra careia nici dusmanii Dvs nu au de obiectat? Nu cumva riscati acest lucru?
Cu privire la excluderea din CSM va spun ca eu nici o clipa nu am pierdut calitatea de membru CSM: s-a propus revocarea mea de unii colegi care nu au stiut ca am dreptul sa votez un procuror la conducerea CSM, lasandu-se influentati de televiziunile acaparate politic; iar majoritatea membrilor CSM au votat revocarea mea in starea de presiune astfel creata. Decizia de revocare am contestat-o in justitie si, potrivit reglementarilor in vigoare, s-a suspendat punerea ei in executare. Dupa 3 luni, am avut castig de cauza in justitie si s-a anulat decizia de revocare, recastigand astfel o pozitie de membru deplin al CSM. Cred ca toata lumea a inteles astfel ca nu poate fi luata o decizie cu privire la cariera unui magistrat, fie el si membru CSM, pe criterii arbitrare: numai daca as fi incalcat legea as fi putut fi revocat, ceea ce nu s-a intamplat. Tot „scandalul” acesta, pornit de fapt in vara lui 2012 cand am atras atentia politicienilor ca au comis incalcari inacceptabile privind respectarea independentei justitiei – iar sanctionarea lor de organizatiile europene si reprezentantii unor state cu democratie consolidata (S.U.A., UK, Germania, Franta) a aratat ca eu si un grup mic de magistrati curajosi care am adoptat pozitii ferme am avut dreptate – tot acest „scandal”, asadar, mi-a adus un fel de notorietate. Oamenii au vazut ca exista judecatori curajosi, dispusi sa dezvaluie abuzurile autoritatilor, care se lupta pentru independenta justitiei nu ca un privilegiu pentru magistrati, ci ca un drept pentru cetateni, cetateni care sa fie astfel convinsi ca exista organisme menite sa ii ocroteasca daca sunt corecti si sa ii sanctioneze pe cei incorecti. Cariera mea este croita pe merit: nu depind de popularitate – in trecutul meu am mii de procese solutionate, zeci de mii de persoane trecute prin sala, am pronuntat hotarari care au schimbat jurisprudenta, am instruit sute de tineri magistrati. In plus, eu nu cred in numar, ci in calitate. Daca am convins pe cineva – si miile de prieteni de pe Facebook demonstreaza ca da – atunci eu sunt multumit; daca ideile mele vor fi preluate si duse mai departe, de cetatenii cu care am pornit un dialog onest sau de tanara generatie de juristi, voi fi chiar fericit.
5. Nu vreau sa jignesc pe nimeni cu aceasta afirmatie, dar daca sunt solicitat intr-o discutie sa pronunt numele unui judecator din Romania ultimului sfert de veac, am o singura optiune: Cristi Danilet. Ceea ce vreau sa subliniez , este faptul ca ati capatat o notorietate publica cu mult peste 90% dintre politicienii acestei tari. Asadar, intentionati, intr-o anumita perioada a vietii Dvs, sa va implicati in politica sau excludeti in mod categoric acest lucru?
E trist ca din 4700 judecatori numele meu e primul sau printre primele rostite. Incerc sa cred ca nu persoana mea e cunoscuta, ci ideile pe care le eman de ani de zile, principiile pe care le propovaduiesc, fermitatea cu care incurajez la respectarea legii, increderea in magistrati pe care o solicit si o incurajez. Nu urmaresc nimic personal. Din contra, cred ca notorietatea mi-a adus si multi inamici, dar asta e problema lor, nu a mea. Mi-e doar mi-e mila de astfel de indivizi. Revenind la intrebare: nu ma intereseaza politica, pregatirea mea e in alta directie – singura politica a mea e cea a legii. Imi place sa vorbesc despre legi, simt ca o indatorire sa invat oamenii despre drepturile lor, sustin ca oamenilor trebuie sa li se explice in mod profesionist organizarea judiciara. Fac cate putin din toate astea. Mai mult, cred ca viitorul este asa cum ni-l croim. De aceea, am initiat o activitate de mentorat: incerc sa gasesc oameni cu o gandire sanatoasa, verticali, luptatori, care sa devina in urmatorii 10 ani judecatori, procurori, avocati si, de ce nu, ministri, parlamentari, jurnalisti de seama. Am multe de transmis, incerc sa o fac catre cei ce merita. Si sunt din ce in ce mai multi: sunt oameni onesti care au inteles sa isi asume ca pot fi parte nu a problemei, ci a solutiei. Singura alternativa viabila pe care o vad e cea care merge in directia statului de drept, independentei justitiei, egalitatii in fata legii. Acestea sunt principiile sanatoase ale democratiei, iar eu si copiii mei vrem sa traim intr-o tara sanatoasa.
Aurelian Cătălin Pop
URMATOR :