]
SURSA: TimisoaraExpres.ro
„Daca un procuror ar instrumenta un dosar penal la comanda politica sau un judecator ar condamna o persoana in lipsa probelor de vinovaţie, aceştia s-ar face vinovaţi de comiterea unor infracţiuni” - Cristi DANILEŢ, judecator şi membru in Consiliul Superior al Magistraturii
Strategia Blitzkrieg asupra Statului de Drept din 2012 a fost schimbata cu o strategie a razboiului in etape. Efectele lui şubrezesc instituţiile fundamentale ale statului. ”Marţea neagra” din decembrie anul trecut i-au urmat o serie de alte episoade. Inca de anul trecut, ICCJ, CSM, chiar şi DNA au transmis MJ o serie de amendamente, de modificari. Joi, 6 februarie, preşedinta ICCJ, Livia Stanciu, a declarat ca a cerut din timp modificari la NCP, CPP. Cum ”citiţi” refuzul de a se fi operat necesarele modificari cerute de cei din sistem?
Cristi Danileţ: In vara lui 2012 s-au luat mai multe masuri la limita democraţiei, care din punct de vedere politic au fost aspru criticate de instituţiile europene şi de state cu democraţii consolidate, iar din punct de vedere al constituţionalitaţii lor au fost infirmate de autoritaţile noastre. Practic, statul de drept – adica stabilitatea instituţiilor care asigura protejarea drepturilor omului – a fost pus in pericol. Masurile antidemocratice au continuat cu revocarea unor membri ai CSM din primavara lui 2013 (acţiune eşuata in cele din urma, dar denigrarea inca persista cu sprijinul site-urilor de propaganda intreţinute de pseudo-jurnalişti şi al televiziunilor acaparate de grupurile de interese obscure), cu intenţia de modificare a Constituţiei (activitate netransparenta şi incalcand standarde internaţionale) şi au culminat cu actele normative adoptate in „marţea neagra” care au vizat pe de o parte consacrarea imunitaţii pentru fapte grave a parlamentarilor şi miniştrilor (iniţiativa infirmata de CCR), iar pe de alta parte graţierea celor deja condamnaţi (proiect ramas in aşteptare). Acum, se reiau discuţiile pe modificarea Constituţiei şi pe noile coduri, de abia intrate in vigoare la 1 februarie 2014. Activitatea legislativa din Romania este caracterizata de mediocritate – legile sunt mult prea multe (doar anul trecut s-au adoptat 380 legi şi 120 ordonanţe de urgenţa) şi prea des modificate – de exemplu, noile coduri au trecut prin mai multe guverne şi parlamente, ceea ce şi-au lasat amprenta asupra lor: noul cod civil din 2011 a fost modificat inainte de intrarea in vigoare cam o treime şi apoi de inca patru ori in primele şase luni; noile coduri penal şi de procedura penala au fost, fiecare, modificare substanţial prin legile de punere in aplicare, apoi printr-o Ordonanţa de urgenţa dupa nicio saptamana de la intrarea in vigoare şi deja sunt in dezbatere alte doua proiecte de modificare a lor prin lege. In cursul acestor modificari, au fost introduse mai multe prevederi pe care de abia acum le-am descoperit, dar am vazut cu toţii cum cuvantul profesioniştilor nu a contat pentru corectarea acelor erori mai inainte de 1 februarie.
Intrarea in vigoare a noului Cod Penal şi al celui de Procedura Penala a iscat un val de critici din partea magistraţilor, a societaţii civile, dar şi a jurnaliştilor. Am asistat la o declaraţie halucinanta din partea premierului ponta (cu p de la plagiat) potrivit careia Codul de Procedura Penala ar ţine de ”bucataria interna a Justiţiei”, inţelegem ca pentru premier CPP este un soi de regulament de ordine interioara. CPP este orice altceva decat un cod de ”bucatarie interna”, iar aprecierea e halucinanta venind de la un fost procuror.
Cristi Danileţ: Modificarile majore ale Codului de procedura penala au avut loc vara trecuta. In spaţiul public au lipsit dezbaterile cu privire la acestea. Apoi s-a apropiat data de 1 februarie şi din nou au lipsit dezbaterile. Sunt noi infracţiuni in Codul penal şi populaţia nu le ştie. Sunt noi drepturi şi obligaţii procedurale pe care justiţiabilii nu le cunosc. Nu ştiu daca e rea-credinţa din partea autoritaţilor, dar sigur e lipsa de viziune şi de simţ practic. Cand doua legi atat de importante, precum cele doua coduri in materie penala, intra in vigoare, e normal sa fie gasite şi deficienţe. Pana la urma vorbim de peste 1000 articole noi. Reacţia magistraţilor a fost una de natura tehnica, axata pe cateva chestiuni de procedura care au fost observate imediat. Acestea sunt importante pentru a efectua in condiţii legale urmarirea penala sau judecata, iar de legalitatea lor depinde soluţia intr-un caz concret. Ca magistraţi, nu putem risca sa incalcam drepturile omului, aşa ca pentru prevederile legale trebuie sa fie extrem de clare. Procedura este tot atat de importanta ca şi dreptul substanţial, nici vorba de „bucatarie interna” – ea e garanţia ca cei vinovaţi sunt traşi la raspundere penala şi ca cei nevinovaţi nu risca aşa ceva. Dar mai sunt şi alte chestiuni, de politica penala, şi acestea cred eu ca ar fi trebuit discutate anterior alcatuirii codurilor. De exemplu, e justificata reducerea pedepselor pentru infracţiuni indreptate contra patrimoniului in condiţiile in care numarul acestor infracţiuni este in creştere? Sau dispariţia infracţiunii de vatamare corporala din culpa care a generat leziuni vindecabile in maxim 90 zile, cand accidentele de circulaţie in Romania fac ca pe şoselele noastre sa fie un adevarat carnagiu şi victima sa fie de acum nevoita sa plateasca taxa de timbru pentru a intenta proces civil şoferului vinovat? E fireasca reducerea pedepselor pentru corupţie cand acest flagel a cuprins toata Europa? E normala menţinerea unor termene de prescripţie a raspunderii penale? E in regula eliminarea unei cai de atac? E bine ca urmarirea penala sa devina contradictorie la fel ca judecata?
O alta mişcare care a avut loc la doar patru zile dupa intrarea in vigoare a NCP, a fost abrogarea in Senat a unei infracţiuni menita sa apere demnitatea magistraţilor acuzaţi in mod public şi nefondat de comiterea unor incalcari ale legii. V-aţi exprimat in aceasta chestiune afirmand ca motivul ar fi ilar şi anume ar afecta libertatea de exprimare.
Cristi Danileţ: E un semnal extrem de prost pe care il transmite Parlamentul. Pe de o parte confirma ce spuneam eu la inceput, cum ca activitatea de legiferare e una mediocra, pe de o parte arata dorinţa politicienilor de a nu proteja demnitatea oamenilor. Acest lucru s-a mai intamplat odata, cand au fost abrogate infracţiunile de insulta şi calomnie. Cetaţenii trebuie sa ştie ca exista un drept constituţional, şi anume dreptul la demnitate. Şi ca mai exista un drept la fel de important, se numeşte libertatea de exprimare. Pe cand primul este unul absolut, cel de al doilea are limite: nu poate fi exercitat atata timp cat aduce atingere primului. Or, cei care afirma lucruri neadevarate despre unele persoane şi cei care jignesc trebuie traşi la raspundere. Acest lucru este protejat civil – prin art. 74 şi urmat. C.civil, şi se dorea protejat penal prin incriminarea insultei şi calomniei (aşa cum e in majoritatea statelor europene) care trebuie sa revina cat mai devreme in Codul penal. Cu privire la magistraţi, infracţiunea din Noul Cod penal numita „presiuni asupra justiţiei” trebuia sa interzica acuzaţiile nereale la adresa magistraţilor cu scopul de a-i intima şi presa sa dea anumite soluţii. Nu e uşor sa fii magistrat şi funcţia iţi cere sa fii vertical şi sa ai stomac suficient de puternic ca sa nu te laşi influenţat de tot felul de minciuni care se spun azi despre tine. Dar nici nu poţi permite ca inculpaţii, avocaţii, politicienii sau presa sa te acuze de tot felul de lucruri cand ai de soluţionat un dosar, şi aceştia sa nu raspunda in vreun fel. Nu exista libertatea de expresie calomniatoare, sa fim bine inţeleşi!
Auzim adeseori, atunci cand politicienii sunt condamnaţi, cum ca de fapt dosarul lor este unul politic. Acuzaţiile sunt la adresa, in special, a judecatorilor de la instanţa suprema. Ceea ce se omite este faptul ca aceste dosare sunt soluţionate pe baza de probe. Şi-ar risca un judecator reputaţia profesionala pentru a da un verdict in lipsa probelor?
Cristi Danileţ: Daca un procuror ar instrumenta un dosar penal la comanda politica sau un judecator ar condamna o persoana in lipsa probelor de vinovaţie, aceştia s-ar face vinovaţi de comiterea unor infracţiuni care ar atrage condamnarea lor şi excluderea imediata din profesie. Pana acum nu a existat nici macar un singur dosar in care sa se dovedeasca ca un magistrat ar fi dat soluţia altfel decat potrivit legii şi probelor. Acele afirmaţii de care vorbiţi vin de la infractori sau prieteni ai infractorilor. Imi repugna sa ma cobor la nivelul acestora, pentru a le combate minciunile. Deşi dovediţi indubitabil, nici macar nu dau dovada de barbaţie sa recunoasca ca au greşit – avem o singura excepţie: un dosar recent, cu un parlamentar condamnat pentru corupţie, care in faţa instanţei supreme a recunoscut fapta. Eu cred ca lumea a inţeles ca, incepand de la reformele din 2004, magistraţii sunt independenţi şi nimeni nu mai crede acuzaţiile iresponsabile cu privire la controlul justiţiei.
Una dintre gaselniţe pe care USL doreşte sa o introduca este aceea ca sa se evite instanţa suprema, iar politicienii sa fie judecaţi de instanţele inferioare. Care este jocul?
Cristi Danileţ: Puterea judecatoreasca este reprezentata la varful ei de ICCJ. Pentru a asigura egalitatea puterilor, consacrata constituţional, s-a prevazut ca parlamentarii şi miniştrii sa fie judecaţi de judecatorii supremi. In felul acesta se exclud şi eventualele influenţe pe care parlamentarii le-ar putea exercita asupra judecatorilor de la instanţele inferioare, cu mai puţina experienţa – de altfel, aceasta este şi justificarea pentru care avocaţii care sunt şi parlamentari nu au voie sa reprezinte clienţii in faţa instanţelor inferioare ierarhic. Acum am vazut ca se discuta necesitatea ca parlamentarii şi miniştrii sa fie judecaţi in prima instanţa de instanţele ordinare, motivandu-se egalitatea tuturor in faţa legii. Argumentul nu ţine: exista anumite infracţiuni care atrag competenţe materiale diferite (de ex, autorul unui furt va fi judecat la Judecatorie, iar autorul unui omor la Tribunal), dupa cum exista anumite calitaţi care atrag competenţe personale diferite (de ex, un inculpat ordinar va fi judecat la Judecatorie sau Tribunal, un avocat sau un consilier la Curtea de Conturi va fi judecat la Curtea de Apel, iar un membru CSM sau un parlamentar va fi judecat la ICCJ). Or, daca am accepta argumentul „egalitaţii in faţa legii”, ar insemna ca toţi sa fie judecaţi la aceeaşi instanţa şi chiar de acelaşi judecator, ceea ce este de neimaginat. In realitate, politicienii sunt ingroziţi de suita de condamnari de la suprema ale unor confraţi de ai lor: daca ar modifica Constituţia, ar fi judecaţi pentru acte de corupţie la Tribunal şi, pentru ca nu mai exista decat o singura cale de atac, ar fi judecaţi in apel la Curtea de Apel şi atunci nu ar mai ajunge in faţa judecatorilor supremi. Ei bine, indiferent de modificarile care se vor face, eu cred ca acelaşi lucru il va aştepta pe orice infractor: inchisoarea, daca a greşit. Iar cine este cinstit şi corect, nu are de ce sa se teama.
Proiectul Legii descentralizarii a fost amendat de CCR ca fiind neconstituţional. CCR o instanţa hulita de catre politicienii corupţi. ICCJ este la randul ei supusa unei incercari de ”ajustare”.
Cristi Danileţ: Romania este imparţita in mod artificial in doua tabere: cei pro şi cei contra – politicienii sunt astfel, televiziunile la fel, pana şi oamenii simpli de pe strada. Acesta este rezultatul informaţiilor partinice servite ani de-a randul unui popor dezorientat şi a manipularilor intenţionate facute de cei ce işi urmaresc propriul interes folosind entitaţi media şi instituţii ale statului. Prin urmare, daca totul e fie intr-un fel, fie in felul opus, de ce nu ar fi privire şi instituţiile statului de drept tot aşa?! Sa fim serioşi, nici un decident politic sau televiziune cumparata nu va vorbi de bine aceste instituţii ci, cand vor da o hotarare care nemulţumeşte grupurile de interese (am spus bine: „grupurile de interese”!) populaţia va fi intoxicata cu „raul” facut de acestea, acuzaţiile vor curge in lanţ şi apoi vor urma iniţiativele de modificare a competenţelor sau atribuţiilor. Ne-am obişnuit azi ca legile sa fie date dupa cum unii vor sa fie lasaţi in pace sa işi faca afacerile fara teama de a fi traşi la raspundere. Or, in aceasta ecuaţie, CCR ar trebui sa sancţioneze legile care contravin Constituţiei, ICCJ sa condamne persoanele cu funcţii inalte in stat care comit infracţiuni, iar CSM sa sancţioneze public discursurile sau iniţiativele legislative prin care se infrange independenţa justiţiei. In rolul inalt al acestor instituţii rezida intenţia de a le controla sau slabi. Din fericire lucrurile stau exact invers, şi asta pentru ca in Romania am inceput sa avem sau cel puţin sa discutam despre o cultura a legii.
Chestiunea interceptarilor a iscat şi ea multa nemulţumire. Felul in care s-a schimbat CPP in ceea ce priveşte regimul interceptarilor va afecta dosarele in curs? Va face mai greu de instrumentat anchetele in cazurile de corupţie?
Cristi Danileţ: Interceptarile deja autorizate potrivit vechiului cod raman valabile. Pentru prelungirea acestora sau pentru acordarea unor noi autorizaţii trebuie respectate condiţiile din noul cod. Cu privire la acestea, exista o interpretare avansata de procurori cum ca interceptarea unei persoane determinate ar putea fi facuta numai dupa inceperea urmaririi penale faţa de cel investigat, ceea ce presupune inştiinţarea lui. Acesta este motivul pentru care s-a propus Guvernului sa indrepte rapid Codul printr-o ordonanţa de urgenţa, ca anchetele sa nu fie afectate. Repet, e o interpretare, dar sunt convins ca in practica se va gasi soluţia legala ca, pana la modificarea necesara, sa nu fie afectata aflarea adevarului in cauze. Pana la urma, legislaţia trebuie sa creeze instrumentele necesare prinderii infractorilor, nu sa conţina prevederi care pot fi utilizate de aceştia sa scape de raspundere.
Deşi oficialii europeni atrag atenţia asupra derapajelor, atacului asupra instituţiilor fundamentale, prin MCV, rapoartele Comisiei Europene, opinii ale Comisiei de la Veneţia, prin vocea celor mai importante ambasade, USL işi continua asaltul. Tratatele şi convenţiile la care suntem parte impun anumite rigori, obligaţii, acestea nu sunt facultative. Suntem parte a unei uniuni, a unei construcţii care funcţioneaza pe baza unor principii. Pana unde vor merge politicienii in aceasta cursa nebuna?
Cristi Danileţ: Eu nu vreau sa fac aprecieri cu privire la partidele politice. USL este o coaliţie politica prezenta in Parlament şi Guvern. Or, potrivit regulilor democraţiei, Parlamentul şi Guvernului sunt autoritaţi fundamentale ale Statului Roman, drept pentru care refuz sa cred in „confiscarea” lor. Prin urmare, referindu-ma la autoritaţile statului, pot spune ca acestea refuza sa accepte situaţia politica internaţionala: sunt voci ale politicienilor care refuza sa accepte ca suntem parte in UE şi ca trebuie sa respectam anumite reguli pe care este aceasta construita – demnitatea umana, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului (art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeana). Ce ma ingrijoreaza este ca uneori aud voci şi ale magistraţilor in acest sens – magistraţi care fie au ramas cu o mentalitate invechita neacceptand modernizarea sistemului judiciar, fie au intrat in sistem mai inainte de a inţelege care e rolul magistratului intr-o societate democratica. Regulile sunt simple: am intrat in Europa pentru ca aşa ne-am dorit, Europa ne-a adus un progres considerabil prin investiţiile din ultimii 15 ani, iar odata aflaţi aici trebuie sa respectam standardele la care am aderat pentru ca nivelul de bunastare a romanilor sa ajunga la fel cu cel al celorlalţi cetaţeni europeni. Iar pentru aceasta independenţa justiţiei şi separarea puterilor sunt esenţiale. Oricine nu respecta aceste cerinţe nu numai ca este anti-european, ci este anti-democratic.
Violenţa mediatica a atins cote alarmante. Atac la persoana, la imagine şi la demnitatea persoanei. Aţi fost chiar şi dumneavoastra, şi sunteţi in continuare, ţinta unor astfel de atacuri media. Am avut in saptamana care tocmai s-a incheiat decizia CNA de a amenda postul de ştiri B1Tv pe de o parte, iar Antena 3 pe de alta parte. Episodul care a facut obiectul decizie de a amenda postul A3 a fost atacul mediatic al carui subiect a fost jurnalista Andreea Pora. Dupa aceasta amenda, postul a continuat aceeaşi. Amenda pe care B1Tv a primit-o, jurnalistul Robert Turcescu, este, in fapt, pentru ”delictul de opinie”.
Cristi Danileţ: Eu nu vreau sa rejudec in vreun fel situaţiile care au dus la aplicarea acelor amenzi. Ce observ insa cu regret este o deraiere a televiziunilor şi a presei in general de la rolul primar de informare şi cel secundar de formare: acum, rolul central pare dezinformarea. Romanii deschid dimineaţa site-urile de ziare unde la comentarii pot injura nestingherit sub adapostul anonimitaţii, iar seara stau hipnotizaţi la talk-show-urile sa ii vada pe alţii cum se injura. Eu nu pot inţelege lipsa asta de discernamant: pe de o parte a invitaţilor atoateştiutori care triumfa la fiecare insulta adresata celui din tabara adversa, pe de alta parte a publicului care ingurgiteaza orice informaţie ca un adevar imbatabil. Cred cu tarie ca lipsa unei deontologii profesionale a ziaristului şi lipsa unei legi a presei a coborat jurnalismul nu doar la nivel de mahala, ci deseori la cadrul de comitere a unor infracţiuni. Cat ma priveşte, nu am de ce ma teme: in viaţa profesionala sunt prea corect pentru a putea fi şantajabil, aşa cum s-a incercat nu o data, iar viaţa personala mi-o traiesc din plin astfel incat sa nu am regrete mai tarziu. Nu e nimic de care sa imi fie ruşine, iar atacurile care se fac in ce ma priveşte sunt doar dovada impotenţei intelectuale şi a invidiei unora – nu mulţi, ci doar galagioşi.
Vi s-a reproşat adeseori faptul ca aveţi o atitudine publica apreciindu-se de catre critici d-voastra cum ca judecatorul nu ar avea voie sa iasa pe sticla. ”Judecatorul este personajul central al statului de drept”, decizia CCR nr. 375/2005 p.28 aţi postat pe facebook. Se spune adesea şi ca lupta pentru statul de drept, in aceste vremuri in care reacţia publica este foarte slaba, este, in fapt, dusa de profesioniştii din instituţii precum ICCJ, CCR, DNA, ANI. Este o lupta inegala cu sistemul mafiot? Are sorţi de izbanda?
Cristi Danileţ: Spre deosebire de mulţi care ma critica, eu am ceva ani in spate de cultura democratica, formata prin studiu intens (m-am pus la curent cu evoluţia justiţiei din ultimii 30 ani din Europa şi sunt cel care a tradus pentru prima data in Romania standardele internaţionale in materie de justiţie) şi consolidata prin pregatire in state avansate (Franţa, Olanda, SUA), fiind invitat in mod regulat in statele din Europa Centrala şi de Est pentru a ţine prelegeri despre independenţa justiţiei şi responsabilitatea magistraţilor. In urma cu peste 20 ani s-a cazut de acord asupra rolurilor unui judecator in democraţie: 1. sa soluţioneze litigii, 2. sa garanteze respectarea drepturilor şi libertaţilor fundamentale, 3. sa susţina statul de drept. Acest al treilea rol eu mi l-am asumat in Romania, in mod public, cu toate riscurile: am dat interviuri, am deschis un blog, am colaborat la proiecte de legi, m-am intalnit cu elevi, studenţi şi cetaţeni simpli faţa in faţa sau pe Facebook – toate acestea pentru a explica ce rost are justiţia, de ce e importanta increderea in magistraţi, cum sunt organizate instituţiile judiciare, care sunt şi cum sunt ocrotite drepturile omului. Ipostaza de membru CSM pe care o deţin din 2011 m-a obligat şi mai mult, fiind indrituit sa adopt reacţii la atacuri inadmisibile impotriva justiţiei ca sistem sau impotriva colegilor mei ca indivizi. Desigur, au fost şi reacţii contrare: ale unora din afara sistemului - cei care pretind libertatea lor de expresie, dar nu suporta sa o vada la alţii; dar şi ale unora din sistemul juridic unde şi eu activez – cei care nu numai ca nu cunosc cele trei roluri ale judecatorului, dar care nici nu sunt dispuşi sa işi asume un rol social, limitandu-se la un univers in care considera ca fac tot ce trebuie daca dau soluţii in dosare. Ei bine, eu cred ca misiunea judecatorului este alta: judecatorul nu are in faţa cauze, ci persoane; el nu frunzareşte hartii, ci influenţeaza destine; soluţia lui nu se limiteaza doar la dosarul din faţa sa, ci prin hotararea pe care o da indreapta un rau produs cuiva şi poate chiar societatea. Ca mine gandesc deja mulţi magistraţi. Deşi nedispuşi inca sa iasa public, ei işi indeplinesc funcţia cu onoare şi probitate. E suficient, deocamdata. Nici macar nu ştiu daca este o lupta inegala. Ce ştiu este ca e o lupta de durata, in care avem de partea noastra lege şi trebuie sa ni se alature cetaţenii corecţi. Or, increderea in justiţie a crescut considerabil in ultimii doi ani pentru ca oamenii vad deja realitatea: aceea ca justiţia funcţioneaza. Interviu realizat de Daniela RAŢIU
ANTERIOR :