]In 2006, asociatia din care faceam parte - Societatea pentru Justitie - atragea un semnal de alarma cu privire la calitatea in continua scadere a invatamantului juridic din Romania. [Raportul SoJust], desi premiat pentru acuratetea informatiilor furnizate si analiza de precizie facuta, nu a fost urmat insa de nicio imbunatatire in privinta invatamantului. Iata ce sustinea SoJust:
„România a preferat, la fel ca multe alte state fost-comuniste, să investească cu predilecţie în programe post-universitare de pregătire a judecătorilor şi procurorilor în defavoarea educaţiei juridice elementare. Aceasta s-a dovedit a fi o greşeală majoră, mulţi magistraţi având deja la bază o educaţie inadecvată. În plus, nu toate profesiile juridice se bucură de politici similare de pregătire postuniversitară. Aceste carenţe vor crea în sistem grave disfuncţionalităţi generate în principal de pregătirea inadecvată a absolvenţilor de drept. Sistemul naţional de educaţie juridică este deficitar în ansamblul său.
Pornind de la lipsa unor criterii calitative de acreditare a facultăţilor de drept, continuând cu modalităţile de admitere şi examinare ale studenţilor şi culminând cu pregătirea inadecvată a cadrelor didactice şi curricula universitară irelevantă, SoJust consideră că în prezent se impune necesitatea unei reforme reale a învăţământului juridic care să abordeze următoarele probleme identificate: 1. Modalitatea de acreditare a facultăţilor de drept. 2. Lipsa de cultivare a valorilor în rândul studenţilor la drept. 3. Calitatea cadrelor didactice. 4. Metodologia de predare. 5. Curricula universitară”
Dar se pare ca prezentul este mult mai sumbru decat viitorul anticipat de SoJust in urma cu 5 ani. Si spun asta pentru ca iata ce sustine un reputat profesor universitar, decan al Facultatii de Drept din Timisoara:
„Din păcate, învăţământul juridic românesc se află în mare impas deoarece au fost autorizate şi acreditate cca 40 de facultăţi de drept şi funcţionează nenumărate filiale sau puncte de lucru ori centre de admitere – în cea mai mare parte în mod ilegal – totalizând astfel peste 100 de locuri în care, „pe hârtie” se desfăşoară activităţi didactice, iar în fapt, la cele mai multe dintre ele se colectează taxe de studii în schimbul diplomelor fără acoperire.
Învăţământul juridic este ieşit de sub control, iar din păcate, grâul nu se poate alege de neghină, întrucât aceasta din urmă domină. Dar nu numai că diplomele sunt fără acoperire este dăunător societăţii, ci şi faptul că în multe posturi importante ajung persoane care au fost beneficiari ai acestor diplome; şi ei decid, ne apără interesele şi mai ales ,,fac dreptate”.
Sunt doar câteva facultăţi de drept de la care provin 90% din auditorii de justiţie dela I.N.M. (care ajung magistrați), iar de la restul aproape deloc. Dar problema nu este gravă că ei nu ajung magistraţi, este chiar foarte bine; grav este că mulţi ajung avocaţi, notari şi mai ales funcţionari publici, iar noi, cetățenii suntem la cheremul acestora și a incompetenţei lor și ţara ajunge pe mâna impostorilor.
Din păcate nu văd calea de întoarcere întrucât sunt prea mulţi în această situaţie, iar studenţii şi profesorii lor se solidarizează, organele abilitate să constate această stare de lucruri și să ia măsurile ce se impun nu o fac din considerente politice, iar şcoala juridică este în cădere liberă”.
Personal, cred ca este cea mai dura si realista pozitie pe care a avut-o vreodata in mod public un cadru universitar. Daca nici asta nu va determina dezbateri serioase despre viitorul invatamantului, in secial a celui juridic, sansele ca generatia care vine sa fie pervertita sunt imense. Iar consecintele dezastruoase le va suporta intreaga societate romaneasca.