Într-una din zilele viitoare se organizează un MARȘ PENTRU FAMILIE ȘI VIAȚĂ. Acum, unii avem și familie, mai și trăim pe deasupra. Dar nu vreau să vorbesc acum despre părinții de sexe diferite, care sunt căsătoriți, au copii și ...trăiesc.
Eu mă gândesc dacă acest marș este și pentru:
- cei care sunt căsătoriți, nu au copii, deși la încheierea căsătoriei au primit „livret de familie”;
- cei care au actul de căsătorie de la Primărie, dar nu s-au cununuat religios;
- cei care sunt căsătoriți, nu au copii împreună, dar au copii fiecare din relații anterioare;
- cei care au copii, dar nu sunt căsătoriți;
- cei care nu au copii, nu sunt căsătoriți, dar au partener stabil;
- cei care adoptă copii, indiferent că au sau nu partener de viață;
- cei care au și cresc copii, însă sunt separați, divorțați sau văduvi;
- bunicii care cresc nepoții fiindcă părinții sunt plecați la muncă sau decedați;
- bunicii care cresc copii care cresc nepoți, cu toțiii locuind împreună;
- persoanele care cresc ca asistenți maternali copiii ce au fost abandonați;
- persoanele - rude de sânge, afini sau străini - cărora li s-au dat copii în tutelă sau chiar în plasament pentru că proprii părinți i-au părăsit, abuzat sau neglijat.
Din punct de vedere legal toți cei enumerați mai sunt sunt o „familie” (și, în legislație, poartă diverse denumiri: familie monoparentală, familie extinsă, familie substitutivă, familie asimilată etc). Ah, da, încă ceva: au și ei viață.
În calitate de oameni, înzestrați fiind cu LIBERTATE, decidem singuri dacă ne căsătorim sau trăim în concubinaj, dacă ne cununăm religios sau ne limităm doar la cununia civilă, dacă dorim să avem copii sau să întrerupem sarcina. Toate aceste aspecte țin de VIAȚA PRIVATĂ, iar acesta este un aspect esențial al libertății în care societatea nu are voie să decidă în locul individului. Ci individul este liber ca, respectând legea (și sublinez asta) și în funcție de propria moralitate, să își asume faptele și urmările lor.