Acum doua zile a apărut o informaţie pe o agenţie de ştiri: grefierii vor intra în grevă japoneză. Motivul? Nemulţumiri de ordin salarial. Iar ieri, marţi, am şi aflat că în trei judeţe aceasta s-ar şi fi declanşat.
Am dat un telefon la foştii mei colegi clujeni, să îi întreb de ce fac grevă, care sunt în concret nemulţumirile lor? O grefieră mi-a răspuns nevinovată că ea nu prea ştie despre ce e vorba, ci dimineaţa i s-a dat banderola şi acum o poartă. “Dar ştii prevederile din proiect, ştii salariile propuse? Poate vă convin”, am insistat eu. “Nu”, răspunde ea.
Atunci, am dat telefon la liderul de sindicat clujean. Acesta mi-a spus că motivul grevei e faptul că nu au fost primite de minister cerinţele lor. Am pus aceeaşi întrebare: “Dar aţi văzut proiectul?” şi am primit acelaşi răspuns negativ. “Atunci cum de faceţi grevă?”. Nu a mai ştiut ce să îmi răspundă.Iată cum am decis la minister să lucrăm pe acest proiect de salarizare a personalului auxiliar din instanţe şi parchete: luăm toate categoriile de personal din legea statutului acestui personal, de la grefier până la şofer, vedem ce atribuţii le sunt date prin legi şi regulamente, stabilim o ierarhie a lor, vedem câţi sunt din fiecare categorie şi încercăm să le majorăm salariile celor mai numeroşi. Nu s-a mai făcut aşa ceva până acum, de parcă aş fi vorbit de SF-uri.
Am discutat aceste principii chiar cu personalul auxiliar, pe un forum deschis special pentru ei, unde câteva sute şi-au exprimat opiniile. În paralel, am purtat discuţii individuale cu cei care au vrut să vorbească cu cineva din autoritate, şi am purtat negocieri cu reprezentanţii sindicatelor – din păcate, am constat că cel ce îi reprezintă nu mai este de mult activ, are un comportament autoritar şi nu acceptă critica, asumându-şi marile realizări în domeniu ca urmare a efortului personal.Uitându-mă în sistemul juridic, nu prea văd care sunt aceste realizări. Judecătorii şi procurorii nu pot funcţiona fără grefieri, agenţi procedurali, şoferi. Asta este evident. Dar ceea ce fac în prezent aceşti oameni este mult sub cerinţele UE, şi asta pentru că aşa numiţii lideri s-au plimbat prin afară şi, întorşi înapoi, au făcut tot ce au crezut ei că e mai bine. Iar cel mai groaznic lucru mi se pare dez-informarea practicată în rândul sindicaliştilor. Nu mai pun că nimeni nu ştie câţi membri sunt în sindicat, câţi în federaţie, de ce s-a realizat o afiliere la o confederaţie alături de industriaşi, comercianţi, mineri, electronişti. Dar, săptămânal, au avut loc discuţii la minister pe marginea acestui proiect şi nimic nu s-a comunicat în teritoriu. După ce am finalizat proiectul, l-am afişat pe site şi l-am trimis în particular tuturor grefierilor pe care îi ştiam eu, dar tot au rămas cei mai mulţi care nu ştiau nimic de ei. Şi pe aceştia s-au bazat liderii. “Declanşăm grevă”, au declarat, nemulţumiţi că tinerii sunt propuşi pentru o salarizare mai bună, iar ceilalţi, care de abia aşteaptă să iasă la pensie, nu vor avea o creştere în acelaşi procent. M-am cam săturat de manipulare. Tot timpul cei care sunt în vârf încearcă să fie deţinătorii informaţiilor de bază, cu care pot controla sistemul. Suntem unii, însă, care acţionăm ca nişte supape în Ministerul Justiţiei, şi pentru magistraţi, şi pentru grefieri. Ani de-a rândul, nimeni nu a ştiut ce se întâmplă în acest minister, cum se iau deciziile şi ce proiecte sunt în derulare. Acum lucrurile se schimbă, suntem în era internetului. Totul tinde să fie public, monopolul se dărâmă. Şi totuşi, mai avem nevoie de ceva: de voinţa de a ne informa, de a şti să culegem informaţii. Şi, mai ales, de a selecta informaţiile.
Lipsa de transparenţa trebuie să dea de bănuit. Cât timp funcţionează telefoanele şi computerul, ar trebui să ne schimbăm şi modul de trai. Comoditatea ajunge să ne fie duşman. Şi mai trebuie să renunţăm la concepte de genul “eu am mai multă experinţă” sau “am copii cât tine”. Sincer, nu dau doi bani pe argumente de genul ăsta; decât pe cineva cu experinţă nefastă (apropo celor “experimentaţi”: unde aţi fost în ultimii 50 de ani?!) prefer pe cineva fără experienţă. Vârsta şi experinţa nu pot trece înainte inteligenţei şi capacităţii de strateg. Iar cei fără experinţă, dar deschişi la nou, au toate atuurile în mână.
(publicat in Ziua de Cluj, 28 iunie 2007)