Numirea Presedintelui ICCJ nu a starbit dezbateri asa cum s-ar fi asteptat poate unii, raportandu-se la rolul crucial al ICCJ in viata juridica romaneasca si la rolul Presedintelui ICCJ dat nu numai de functia manageriala la nivelul acestei curti, ci mai ales de calitatea de reprezentant in virtutea legii – art.3 lit c Legea 317/2004 - al puterii judecatoresti (adica al intregului corp de judecatori). Incerc eu sa ating cateva puncte sensibile ale acestei numiri:
1. Procedura legala de numire Art. 53 Legea 303/2004 prevede ca numirea Presedintelui ICCJ o face Presedintele Romaniei, pe o perioada de 3 ani, la propunerea CSM (art 40 lit g Legea 317/2004 arata ca aceasta atributii revine sectiei de judecatori a CSM), dintre judecatorii care au activat la ICCJ cel putin 2 ani. Presedintele Romaniei poate refuza numirea, motivat. Desi este posibil, legea nu prevede ce se intampla daca CSM face o a doua propunere identica si Presedintele Romaniei ar refuza din nou (numai la refuzul numirii juzilor definitivi si a numirii sefilor inalti de la Ministerul Public art. 31, respectiv art 54 contin referiri).
De asemenea, desi legea cere calificativul foarte bine la numirea in functiile de conducere de la instantele inferioare si la promovarea la ICCJ, nu prevede aceasta cerinta in leg cu numirea ca Pres ICCJ – insa CSM, in cazul jud. Cornoiu, sanctionat disciplinar pt interventie in procedura de impartire aleatorie a dosarului in cauza [Casa parintilor lui Macovei](http://www.cotidianul.ro/casa_monicai_povestea_completa-5998.html), a fost respins de CSM.
2. Procedura adoptata Dupa interventia Presedintelui Basescu la CSM cu ocazia protestului, cand acesta a criticat numirea cu delegatie a jud. Barbulescu la conducerea ICCJ, judecatorii de la mai multe instante au solicitat CSM o procedura publica de numire. Sunt convins ca nimeni nu a inteles prin aceasta ca CSM sa dispuna in cadrul unei sedinte publice, ci referirea privea punerea in dezbaterea publicului, inclusiv a magistratilor (acest lucru l-am afirmat, de altfel, public), a acestor candidaturi.
Am avut 5 candidaturi. CV-urile candidatilor au fost publicate cu 2 zile inaintea audierii. 2 membri ai SoJust au facut singurul efort perceptibil de punere in dezbatere a candidaturilor, prin publicarea unor ample interviuri cu 3 dintre acestia (Dragomir, Barsan, Barbulescu).
In timpul procedurii de solutionare, s-au pus in discutie participarea la vot a unui membru CSM, tardivitatea unor candidaturi si calitatea de membru ales/de drept a jud. Barbulescu. S-a decis cu majoritate de voturi in favoarea propunerii jud. Barbulescu. Audierile s-au desfasurat cu usile deschise si la o parte a lor a participat si presa.
Desi zilnic sunt trimise tot felul de hartii de la CSM sa ne dam cu parerea despre tot felul de chestii care, nu am primit nimic in legatura cu aceste candidaturi. Evident, nici de participat la sedinta nu putea fi vorba, ca era o zi de munca obisnuita. Oricum, ca un facut, in sala de presa s-a intrerupt sonorul (deja vu), asa ca si putinii care au vrut sa asiste de acolo nu au putut. Eu as fi transmis prin sistemul informatic al instantelor aceasta audiere, sa o poata vedea toti judeatorii.
Dupa adoptarea hotararii de catre CSM, a fost publicat si planul propus de jud. Barbulescu. Mai tarziu, au fost publicate, nu pe un site institutional insa, lucrarile d-nei Barsan si a d-lui Dragomir. Nu stim nimic de celelalte planuri.
3. Probleme de legalitate In CSM-ul intermediar care a fost in anii 2003-2004, 4 dintre membrii de atunci au promovat la ICCJ in timpul mandatului lor (1 de la Trib, si 3 de la CA). Pentru a evita o astfel de situatie, forma initiala a Legii 317 prevedea in anul 2004 in art 56 alin.1 interdictia pentru membrii alesi ai CSM sa fie pomovati (in intelesul de atunci al legii, pomovarea privea si ocuparea functiilor de conducere). La revizuirea din 2005, avand in vedere ca se prevedea in propuneri ca membrii alesi sa devina permanenti, s-a renuntat la aceasta dispozitie care ramanea fara obiect. Dar ca urmare a deciziei CC de neconstitutionalitate a modificarii mandatului membrilor CSM in cursul derularii lui, s-a pastrat din 2005 posibilitatea activarii in doua parti in acelasi timp dar si posibilitatea promovarii acestora. Oricum, CSM a dat o interpretare cel putin ciudata: jud. Barbulescu este membru ales, dar prin faptul delegarii in functia de Presedinte ICCJ care s-a petrecut acum o luna ar fi devenit membru de drept!
4. Conflictul de interese Nefiind asadar vreun impediment legal (de lege lata) la nominalizarea unui membru CSM la functia suprema judiciara, singura discutie care se poate duce este pe taramul conflictului de interese. Testul care se aplica in astfel de situatii este cel al observatorului rezonabil: ar putea un observator neutru, dezinteresat si informat sa spuna ca votul membrilor sectiei de judecatori ai ICCJ nu ar fi fost unul impartial/obiectiv dat fiind faptul ca jud. Barbulescu este colega lor din 2005 si le-a fost si presedinte in 2008?
Eu as forta lucrurile si, faptul fiind deja consumat, as intreba: au existat reactii in directia conflictului de interese? Raspunsul este NU. Nimeni nu s-a aratat deranjat de aceasta procedura (si nota bene, in materia conflctului de interese, perceptia rezonabila asupra lipsei de impartialitate trebuie adusa la cunostinta celor care iau decizia inainte, nu dupa solutionare) .
Dar merg si mai departe. Sa spunem ca ar fi existat reactii contra. Care ar fi fost urmarea? Firesc, membrii CSM trebuiau sa se abtina nu neaparat pt ca ar fi avut vreun interes in aceasta numire, ci mai ales pentru ca asa ar fi parut. In aceste conditii s-ar mai fi putut adopta vreo hotarare cu privire la candidatura jud. Barbulescu? Nu. Situatie in care, tot teoria conflictului de interese, ne spune clar ca regulile obisnuite de excludere a celor interesati de la luarea deciziei nu mai pot fi aplicate ca in conditii normale si organul decizional totusi va trebui sa ia decizia, pentru ca altfel nu ar mai putea functiona (acelasi lucru s-a intamplat cu RIL fata de sporul de 50% dat de ICCJ in conditiile in care qvasiunanimitatea membrilor de la suprema aveau deja actiuni pe rolul instantelor ordinale prin care revendicau acest drept salarial). Ceea ce, de altfel, s-a si intamplat.
5. Motivarea hotararii CSM va trebui sa isi motiveze decizia luata, conform art 29 alin 4 si alin 5 din Legea 317. Eu sunt interest nu neaparat de motivarea propunerii facute, cat mai ales de motivarea respingerii celorlalte propuneri. Evident, o justificare de genul *asa a vrut majoritatea* ar fi inacceptabila. Desi aceasta se scrie in toate hotararile date de CSM in legatura cu cariera magistratilor de genul transferuri, numiri la ICCJ, numiri la Inspectie. Adica, sunt niste judecatori de suprema respinsi nu pentru ca au fost nepotriviti functiei de Presedintele ICCJ, ci pt ca jud. Barbulescu a fost mai potrivita. Or, acest lucru trebuie aratat in motive: punctajul pe proiect, punctajul pe intrebari, modalitatea de evaluare etc. Altfel, ar inseamna ca totul e arbitrar si depinde de un vot subiectv si nu de conditii obiective care sa stea la baza votului. Iar carierea magistratilor, din contra, trebuie sa fie guvernata de principiul meritocratiei.
6. O lectie? Este de reflectat daca un reprezentant al tuturor judecatorilor nu ar trebui cumva sa fie desemnat direct de toti judecatorii, si nu prin alti reprezentanti. Cel putin RNAG merita a fi informata, caci acesta e si scopul pt care a fost infiintata. De asemenea, membrii CSM alesi de magistrati ar fi putut sa se consulte cel putin informal cu cei ce i-au trimis in CSM. Iar reprezentantii societatii civile ar fi putut avea un rol in provocarea de dezbateri din partea ONG-urilor pe acest subiect. Numirea in top managementul unor institutii precum ICCJ, MP trebuie sa faca obiectul unor largi dezbateri intre magistrati, ONG-uri, in media. Promovarea in functii de executie sau numirea in functii de conducere in timpul mandatului de csm-ist ar trebui interzisa in mod expres.