]O JUSTITIE AUTENTICA - Concluzii la Raportul din 20.07.2010 al Comisiei Europene catre Consiliul si Parlamentul European
Cel de-al patrulea raport anual postaderare privind Romania are note comune cu celelalte rapoarte 2007, 2008 si 2009, dar si note distincte. Acestea din urma accentueaza nerealizarile majore ale Romaniei in domeniul reformei in justitiei, in principal cauzele fiind localizate:
- la nivelul factorului politic: acesta nu a dovedit angajament suficient de a sprijini procesul de reforma si de a imprima directia acestui proces, si
- la nivelul factorilor de decizie din sistemul judiciar: acestia au manifestat o „anumita reticenta” de a coopera si de a-si asuma responsabilitati.
Dincolo de aspectul elegant al termenilor diplomatici, este evident ca raportul consemneaza regresul Romaniei in directia continuarii reformei justitiei.
Observatiile noastre la aceste critici, extrem de realiste, sunt urmatoarele:
Factorul politic (Parlament, Presedintele Romaniei, puterea executiva) a avut o sansa extraordinara in anul 2009 pentru a-si asuma rolul determinant in modernizarea justitiei si, pe aceasta cale, in modernizarea Romaniei. Dar aceasta sansa a fost ratata din varii motive: lipsa de viziune politica pe termen lung in domeniul justitiei; incercarea de subordonare a justitiei, transformarea ei dintr-o putere egala in stat cu celelalte intr-o autoritate functionareasca, saraca si obedienta; blocaj institutional; acuzatii nefondate la adresa magistratilor, instantelor si parchetelor s.a.m.d. Sansa s-a numit Pactul pentru justitie, act fundamental emanat si propus de judecatori si procurori, si preluat tale quale de asociatiile profesionale, celorlalte puteri constituite in stat. Din pacate, aceasta oferta constructiva a justitiei a fost fie uitata prea repede in sertarele politicienilor, fie s-a incercat, de catre alti politicieni (componenti ai puterilor legislativa si executiva) dinamitarea ei. Aceasta tocmai pentru ca Pactul respira responsabilitate, transparenta, echilibru si indica exact limitele controlului si colaborarii reciproce intre cele trei puteri (in special cea legata de asigurarea ferma a independentei si inamovibilitatii judecatorilor), lucru pe care unii politicieni se pare ca nu-l doresc.
Anul 2009 si prima parte a anului 2010 a cunoscut un evident blocaj in ce priveste cooperarea intre factorii decizionali din sistemul de justitie - Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii si Inalta Curte de Casatie si Justitie - potentata, din pacate, de deficitara finantare a sistemului de justitie in anul 2009, ca si de atacuri sau nepasarea puterii executive bicefale cu privire la problemele reale ale justitiei. „Reticenta” in colaborare, evident, se fundamenteaza pe lipsa unui efort comun, constructiv, in identificarea si rezolvarea adecvata a problemelor deficitare ale sistemului.
Se poate spune, din aceasta perspectiva, ca in cei 6 ani de mandat, din modul haotic, fara perspectiva si viziune programatica pe termen mediu si lung, actualul Consiliu Superior al Magistraturii si-a ratat rolul constitutional. Astfel, optimizarea volumului de munca, rezolvarea dezechilibrelor de personal din sistem (magistrati, personal auxiliar) s.a.m.d., imaginea justitiei, au fost fie neglijate total, fie s-au gasit solutii de moment, improvizate, fara rezultate concrete.
La randul sau, Ministerul Justitiei a evitat obstinat in a participa la incheierea Pactului pentru justitie, initiind propria Strategie pentru reforma sistemului judiciar 2010 – 2014. Or, mai corect ar fi fost ca Strategia sa fie un element al Pactului pentru justitie, necesar ca mijloc, alaturi de altele, pentru realizarea dezideratelor Pactului. Desi trebuie subliniat faptul ca documentul, rezultat in urma discutiilor cu actori din sistemul de justitie si societatea civila, apare ca un document inchegat, totusi Strategia risca sa ramana un document care va mima doar eforturi in directia modernizarii justitiei daca cooperarea cu „factorii de decizie” din sistem nu are la baza de fapt codecizia acestor factori si nu o decizie ce pare unilaterala si unidirectionata: Pactul pentru justitie realiza acest deziderat, indicat mentionat de Comisie in Raport, prin recunoasterea unui echilibru si, de aici, unei cooperari corecte intre puterile constituite in stat.
Nu in ultimul rand, Raportul Comisiei denota o atentie marita pentru alegerile noului Consiliu Superior al Magistraturii, recunoscand, implicit, ca noul CSM va avea un rol extrem de important in modernizarea justitiei si, evident, a indeplinirii cel putin a primei conditionalitati ante-aderare. Aici, revine comisiei electorale constituite la nivelul actualului CSM de a evalua corect candidaturile eligibile pentru alegeri, tocmai pentru ca actuala lege nu prevede posibilitatea unui al doilea mandat pentru membrii actuali aflati in functie. In acest context ne ingrijoreaza hotararea luata deja de CSM cu privire la locurile vacante pentru alegerile din toamna, hotarare deja contestata de o asociatie profesionala. Sub acest aspect, mandatul viitorului CSM este deja sub amenintarea contestatiilor.
In concluzie, consolidarea sistemului juridic - cel putin pentru satisfacerea imperativelor europene - impune o dubla vointa de actiune: atat din partea decidentilor politici, cat si din partea sistemului insusi, prin organele sale reprezentative. Ramane ca viitorului CSM sa ii revina sarcina extrem de sensibila de coagulare a acestor forte in vederea realizarii unui obiectiv esential si permanent al oricarui stat democratic: O JUSTITIE AUTENTICA – prin aceasta intelegand un corp de magistrati independenti si profesionisti, realizand in conditii de eficienta un act de justitie de calitate si a caror autoritate sa fie unanim respectata.
Jud. Horatius Dumbrava – Curtea de Apel Tg. Mures
Jud. [Cristi Danilet] – Judecatoria Oradea
Jud. Adrian Neacsu – Tribunalul Vrancea