VedemJust - invata legea

Raport DNA 2009: coruptia judiciara

Publicat pe data de 25.02.2010

justitie-corupta1.jpg]Nu vreau sa treaca un important eveniment judiciar fara a face un scurt comentariu pe marginea Raportului DNA pe anul 2009: au fost condamnaţi definitiv 6 magistraţi (3 judecători şi 3 procurori), din care 3 cu funcţie de conducere (1 vicepreşedinte de judecătorie, 1 prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie, 1 procuror şef secţie), 3 avocaţi, 22 ofiţeri şi subofiţeri de poliţie (dintre care 3 deţineau funcţii de conducere), 1 lichidator judiciar. Cu privire la numarul de magistrati condamnati cred ca este cel mai negru an din istoria justitiei.

Inca imi mentin propunerea ca pentru prevenirea si combaterea coruptiei din sistemul nostru sa se intocmeasca o strategie distincta, care sa se refere la intreg sistemul. Modelul poate fi preluat cu usurinta din coruptia-si-anticoruptia-text.pdfmea, Coruptia si anticoruptia in sistemul juridic (p.95-181).

Iata pe larg constatarile DNA referitor la coruptia in randul magistratilor:

Pentru fapte de coruptie, in anul 2009, au fost trimisi in judecata 2 procurori si 1 judecator, iar instantele de judecata au pronuntat hotarari definitive de condamnare fata de 6 magistrati, respectiv 3 judecatori si 3 procurori, pusi sub acuzare prin rechizitorii intocmite in anii precedenti. In primul rand, este de mentionat ca, in comparatie cu anii anteriori, toti cei 9 magistrati **functionau**, la data savarsirii faptelor, la judecatorii sau tribunale, respectiv in cadrul parchetelor de pe langa aceste instante, nefiind inculpati ori condamnati judecatori si procurori care sa-si fi desfasurat activitatea la nivelul curtilor de apel ori al instantei supreme, respectiv la unitatile arondate acestor instante. Un singur judecator condamnat, desi avea grad de curte de apel, functiona efectiv, la data comiterii faptei, in cadrul unui tribunal. De remarcat, este si faptul ca 5 dintre acesti magistrati detineau **functii de** **conducere**, fiind trimisi in judecata 1 presedinte de sectie si 1 procuror sef sectie, iar condamnati 1 vicepresedinte de judecatorie, 1 prim-procuror de parchet de pe langa judecatorie si 1 procuror sef sectie. Se observa, deci, ca din cei 9 judecatori si procurori trimisi in judecata sau condamnati mai mult de jumatate ocupau functii de conducere. In cvasitotalitatea cazurilor analizate, **infractiunile** retinute in sarcina inculpatilor trimisi in judecata sau a celor condamnati definitiv au fost cele clasice de coruptie, respectiv luare de mita (7 cazuri) si trafic de influenta (1 caz). Intr-un singur caz, 1 judecator a fost condamnat pentru 1 infractiune asimilata celor de coruptie, respectiv pentru cea incriminata in art. 11 din Legea nr. 78/2000. Toate faptele clasice de coruptie au fost comise **in legatura** cu instrumentarea dosarelor aflate in lucru la judecatorii si procurorii trimisi in judecata sau condamnati, ori la colegii acestora, avand drept scop pronuntarea unor solutii favorabile justitiabililor ca, netrimiterea in judecata, achitarea, punerea in libertate ori admiterea, respectiv respingerea unor actiuni civile sau comerciale. In situatia in care magistratii au realizat actul pentru care au primit foloase necuvenite, acestia au fost inculpati sau condamnati si pentru alte infractiuni concurente, cum ar fi uzul de fals sau favorizarea infractorului. Infractiunea asimilata celor de coruptie a fost comisa de magistrat, in calitatea sa de judecator sindic, deci tot in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu. In ceea ce priveste, **cuantumul sumelor pretinse si primite** de subiectii activi ai infractiunilor de luare de mita si trafic de influenta, s-a constatat ca acesta difera in mod semnificativ, pornind de la valoarea de 130 euro pana la aceea de 45.000 euro. Astfel, 1 procuror de la un parchet de pe langa judecatorie a pretins si primit echivalentul a cca.130 euro, in timp ce 1 judecator de la tribunal a pretins 45.000 euro, primind efectiv suma de 30.000 euro. De altfel, se observa ca procurorii au primit sume relativ mici, respectiv 120 euro, 250 euro, 600 euro, 700 euro ori 1000 euro, prin comparatie cu judecatorii care au pretins si primit sume mult mai mari, adica in cuantum de 1.800 euro, 30.000 euro si 45.000 euro, imprejurare ce isi gaseste explicatia, in faptul ca, de cele mai multe ori, decizia finala ii apartine magistratului judecator. Un alt aspect ce trebuie evidentiat, este acela ca in majoritatea cazurilor au fost retinute **acte** multiple in sarcina inculpatilor trimisi in judecata sau a condamnatilor, fie mai multe infractiuni savarsite in concurs real (7 cazuri), fie mai multe acte materiale ce intra in continutul aceleiasi fapte, sub forma continuata (1 caz). In ce priveste **tratamentul sanctionator**, sub aspectul modalitatii de executare a pedepselor aplicate celor condamnati, se observa ca nu exista diferente semnificative, 2 magistrati executand pedepse privative de libertate, iar pentru 4 dintre acestia dispunandu-se suspendarea conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii. In fine, indiferent de modalitatea de **executare** a pedepsei inchisorii, cuantumul acesteia a fost la minim sau orientate spre minimul special. In cazul a 2 magistrati pedepsele au fost situate la minimul special, iar in cazul 1 magistrat minimul special (de 2 ani) a fost depasit cu 2 luni. De asemenea, au fost aplicate de catre instante si pedepse situate sub minimul special prevazut de lege, situatie in care s-au retinut circumstante atenuante. Astfel, din cei 6 procurori si judecatori condamnati definitiv, pentru 3 au fost aplicate pedepse situate sub minimul special, sens in care s-au retinut ca circumstante atenuante conduita buna avuta anterior savarsirii faptelor, pozitia sociala si cariera profesionala ca magistrat. Se constata ca in ceea ce priveste **cuantumul pedepselor** aplicate pentru faptele de coruptie analizate, cea mai mare pedeapsa a fost de 3 ani inchisoare, cu precizarea ca in sarcina condamnatului au fost retinute in concurs real, atat o infractiune de coruptie clasica, cat si o infractiune in legatura directa cu aceasta, iar executarea pedepsei privative de libertate a fost suspendata sub supraveghere. Sub acelasi aspect, este de mentionat ca 2 ani si 6 luni a fost cea mai grea pedeapsa privativa de libertate dispusa a fi executata in regim de detentie, fiind aplicata unui judecator care in schimbul sumei de 30.000 euro a pronuntat o solutie favorabila martorului denuntator, iar cea mai usoara a fost de 3 luni inchisoare, a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, desi magistratul judecator fusese, deja, condamnat pentru fapte concurente de coruptie. Constatam astfel ca, din cei 6 magistrati condamnati definitiv 5 au primit pedepse aplicate la minim si sub minimul special si doar intr-un singur caz, pedeapsa a depasit nesemnificativ minimul special, ceea ce arata un tratament sanctionator excesiv de bland si care nu poate avea, in niciun caz, efect disuasiv.