Regele a murit! Traiasca regele!

Las politicienii să stabilească cum vor rezolva situația apărută după voturile de duminică. Totuși, să nu uităm cele întâmplate:- un politician fusese condamnat definitiv pentru fraudă electorală, dar nu i s-au interzis atunci drepturile politice pentru subminarea democrației; - ca urmare, acel infractor a putut fi ales de populație în Parlamentul țării. Nu e primul caz, Parlamentul, Președinția țării și Primăria fiind singurele locuri publice unde posturile pot fi ocupate de cei care au cazier, ceea ce reprezintă o scăpare legislativă incredibilă; - în Parlament, acel infractor a fost ales președinte al uneia din Camere, ajungând astfel să fie pe aceeași poziție ierarhică cu mari valori din istoria statului român, ceea ce a coborât în derizoriu importanța uneia din cele mai importante funcții în stat; - astfel, infractorul în cauză a fost ani de-a rândul demnitar al statului român, aruncând în aer însuși conceptul de „demnitate”, beneficiind de poziția, venitul și drepturile specifice funcției; - mai mult, infractorul în cauză a pus și schimbat Guverne, iar de aici mă interesează doar ministrul justiției. Așadar, am avut un ministru al justiției - culmea! și profesor de drept - care a fost susținut în mod vizibil de un infractor condamnat într-un dosar și judecat în alt dosar, ministru care a avut întâlniri și negocieri cu acest infractor. Mai mult, acest ministru al justiției a distrus cariere de magistrați (Kovesi și Lazăr) și a dinamitat tot sistemul de justiție, furnizând Parlamentului un proiect de act normativ care a întors justiția la nivelul anilor 2001-2003 când țara era condusă de un alt infractor condamnat definitiv de justiția română; - în paralel, în Parlament, acest infractor a girat toată activitatea concertată împotriva justiției române: inițierea amnistiei și grațierii (care - atenție! - încă se află în Parlament), modificarea drastică a codurilor de abia reformate (care se află în analiză la Curtea Constituțională), modificarea a sute de articole din legile justiției (creșterea puterii Inspecției Judiciare, crearea monstruoasei Secții de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, dinamitarea CSM, inventarea conceptului stupid de „eroare judiciară” suprapus peste cel de „eroare de judecată”, eliberarea a sute de magistrați din funcție prin ademenirea lor cu pensie), eliberarea a mii de deținuți mai înainte de data stabilită de judecători, schimbarea Agentului Guvernamental la CEDO și mai ales generarea și girarea a mii de atacuri prin intermediul televiziunilor aservite împotriva sistemului de justiție; - acum, infractorul în cauză a mai fost condamnat o dată. Iar unii deja îl fac victimă: că e o tragedie pentru familia sa, că nu trebuia dat cu pumnul în mașina care îl ducea la penitenciar, că oare ce a mâncat dimineața asta, că avea sau nu camera văruită, cum a dormit noatea, care sunt primele lui cuvinte după închidere etc. Sindromul Stockholm în toată splendoarea sa, nu alta! Eu spun să ieșim din penibil. Justiția a fost sub asalt și magistrații aproape că au fost îngenunchiați. Am ajuns ca nouă, celor din sistemul judiciar, să ne fie mai frică în anii 2018-2019 decât în vremurile sinistre din anii 2001-2003. Numai susținerea constantă a societății civile ne-a scăpat de la dezastru total. Și, desigur, deciziile judiciare curajoase ale magistraților verticali. Căci, da, azi trebuie să ai curaj să fii normal. Așadar, să reparăm ce se mai poate: renunțarea la modificarea codurilor penale, abrogarea tuturor modificărilor făcute la legile justiției, renunțarea la SIIJ, demisia membrilor CSM care au susținut toate aceste modificări stupide. Nu cred în recârpire, ci în reclădire. Începem cu Justiția, continuăm cu România. Oamenii trebuie să revină la normalitate, să înceapă să muncească, economia să înceapă să funcționeze. Și, pe deasupra, cetățenii să vegheze în continuare. Căci poate sunt unii care nu se retrag, ci doar se repliază... În rest, justiția trebuie privită cu încredere și lăsată să își îndeplinească misiunea. Nu merg toate lucrurile roz în sistemul nostru, dar sigur nu sunt maro, ca în alte sisteme. Avem o nouă generație de judecători și procurori, activiști și militanți, verticali, fără mamă, fără tată. Ei fac parte deja din viitor. Nu pentru ei, ci pentru România. O Românie curată, cu oameni cinstiți, cu funcționari corecți, cu demnitari demni.