Roman in SUA (2)

gm.jpeg statui1.jpeg statui2.jpegZIUA a 2-a: DETROITIn cursul diminetii am intrat intr-un supermarchet tip mall, numita Summerset. Imobilul e absolut fantastic: alcatuit din doua cladiri uriase, situate de o parte si de alta a autostrazii, dar legate intre ele printr-un culoar suspendat, inchis, care trece peste 8 benzi de circulatie si doua parcari. E imposibil sa nu gasesti un loc de parcare. Daca totusi nu ai chef sa cauti, pentru 5$ un valet face el asta, tu doar ii dai cheile. In magazin vreau sa vad ceva deosebit, asa ca ma duc la cele doua magazine care prezinta ultimele realizari tehnice. Ma uit incantat la fotolii in care tu doar te asezi si ele iti fac masaj la picioare, spate si gat; perne cu design special anti-sforait; lampi cu lumina identica cu cea naturala; ceasuri care iti indica si temperatura, si umiditatea; aparate electrice de curatat scame de pe haine; ventilatoare nu cu aer conditionat, ci cu aer ionizat (ioni pozitivi) si cu aer ozonat; sistem de 5 difuzoare audio nu mai mari de o palma care echivaleaza in putere cu boxe clasice, uriase; slapi cu cuie in exteriorul talpii pentru calcat pe iarba in vederea oxigenarii; rame pentru fotografii digitale (care incarca cateva zeci de poze si pe care le programezi sa se schimbe cand rama sta pe biroul tau); aparat de scos dopurile de pluta de la sticlele cu vin (tirbusoanele au disparut) sau de scos aerul din sticla pentru a nu se oteti vinul. Am senzatia ca multe sunt snobisme. Imi dau seama ca intr-un stil de viata in care mergi numai cu masina, muncesti inclusiv in zilele de week-end iar concediul pe an e de 2 saptamani in primii 5 ani si apoi de 3 saptamani, platesti nu stiu cate rate, viata e destul de stresanta iar salariul iti permite totusi sa iti iei anumite accesorii din cele enumerate in loc sa mai pierzi timp cu tratamente, fittness si altele. Societatea americana este insa o societate de consum**. Tot timpul trebuie sa iasa pe piata ceva nou. De exemplu, in domeniul jocurilor video, acum a iesit PlayStation3. Ei bine, la consola asta nu merg jocurile de la modelel anteioare de PlayStation, ci trebuie jocuri noi. Care nu merg la vechea consola, deci inlocuiesti tot sistemul. Pentru asta se face multa cercetare: daca statistica spune ca nu stiu cat % din populatie sforaie, atunci ai o problema si o companiile lucreaza pentru combatere - unul face pastile, alta face perne speciale pentru dormit. Inca ceva despre magazine. Orice vanzator te saluta imediat ce intri cu *Hy, how are you today?. Unii mai exclama si ca e o zi frumoasa afara. Apoi vin langa tine si intreaba cu ce pot sa te ajute. Aproape ca ti-e jena sa le spui ca vrei doar sa te uiti. La noi, iti e rusine sa deranjez vanzatoarea, care se poarta cu tine de parca tu i-ai datora ceva. In SUA, nu se supara nimeni daca incerci diverse produse si nici macar daca nu le pui la loc. In sectoarele cu alimente, la fiecare stand sunt locuri unde oameni in varsta (banuiesc ca pensionari, si iata cum comunitatea are grija de ei dupa retragere) care prepara pe loc gustari din produsele expuse. Interesant insa, am gasit multa marfa `Made in China*` - firme americane care folosesc mana de lucru ieftina a chinezilor. Totul e cu aer conditionat - de la camerele de acasa, la masina proprie si la orice magazin sau birou. Politia e peste tot pe strada: a primariei, cea statala, sau cea federala. Nu iarta nimic. Femeile politiste sunt mai rele ca barbatii. Viteza masinilor e limitata diferit, nu ca la noi unde exista o lege pentru asta. In fiecare localitate sectoarele de drum au indicatoare care arata limita vitezei maxime. O depasire cu 30 mile (e greu sa ma obisnuiesc cu distanta in mile, volumul in galoane, greutatea in pounds, banii in dolari, temperatura in grade Farenheit) poate atrage arestarea ta pe loc. Nu e interzis sa conduci si sa vorbesti in acelasi timp la volan, ca la noi. gm.jpeg gm.jpeg statui1.jpeg statui2.jpeg Seara am mers in centrul Detroit*-ului, unul dintre cele mai mari orase din statul gm.jpeg statui1.jpeg statui2.jpeg] Putin mai incolo, vad raul Detroit. Dincolo de lac se vad cladiri din Canada. Cele doua tarmuri sunt legate printr-un pod suspendat (cam cum vedem prin filme celebrul pod din San Francisco) si printr-unul subacvatic. Un ansamblu cu vreo 7 statui una langa alta, semnificand o familie de pe la inceputul secolului trecut ma lasa nelamurit: este o familie de imigranti, se vede dupa bagajele care ii insotesc; una dintre statui arata cu aratatorul catre malul opus, adica catre...Canada. Pe placuta de la baza complexului scrie ceva de genul `Acolo e libertatea`. Hmmm, cred ca statuile astea trebuiau orientate invers. In fine, fac o fotografie si plec. In piata mare e un festival african mondial. Logic, e plin de africani, atat originali de la mama lor, cat si americanizati. La tarabe se vand o multime de suveniruri, dar si sapun preparat dintr-un fruct urias, cat doua o mingi, cu proprietati curative; icoanele sunt cu personaje de culoare. Pe scena amenajata canta o formatie; ritmurile imi par jamaicane. Remarc ca pana si politistii din zona sunt de culoare. Apoi am realizat ca in tot Detroitul e de fapt asa. Luam un trenulet cu doua vagoane, suspendat, care pentru 1 $ face turul centrului. Dupa cateva statii, coboram la cea mai inalta cladire din zona, Renaissance, unde au sediul Hotelul Marriot (care nu e asa de bine vazut ca la noi) si alte cateva zeci de firme. Urcam la ultimul etaj cu un lift exterior, transparent. Nu imi vine sa cred cand vad ca am ajuns la etajul 72 si asta in numai cateva secunde si fara sa simt vreo presiune. Acolo e amenajat un local cu doua nivele - jos restaurant si sus bar. Cu putin timp in urma, intregul corp se rotea si iti oferea imaginea de ansamblu care te inconjura. Acum s-a renuntat, costurile de intretinere ale instalatiei fiind prea mari. M-am uitat pe ferestrele mari si am vazut intreg orasul in splendoarea sa: cladiri mari, artere late, lumini peste tot, un teren de sport urias chiar in apropiere . Dupa ce coboram, mergem la Casino-ul din Greektown*. Sute de aparate electronice, zeci de rulete si mese de Blackjack, baruri si o scena pentru spectacole. Oameni de toate varstele, dar in special trecuti bine de a doua tinerete baga bani in masini cu gandul ca vor fi intr-o zi castigatorii marelui pont. De fapt, acum nu mai e cu bani, cum era pe litoralul romanesc in urma cu ceva ani. Sunt masini care functioneaza direct cu cartea de credit pe care, dupa ce o bagi in fanta, o legi cu un snur special de mana, sa nu poate fi sustrasa. Fericit ca nu am mania jocurilor de noroc, plec linistit de acolo.