.
Luni, 29 februarie 2016, Senatul României a aprobat Legea de ratificare a Convenţiei de la Istanbul. Aceasta fusese semnată de România în iunie 2014. Deputatul Ana Birchall este reprezentant al Legislativului român la Consiliul Europei pentru problematica eliminării violenței împotriva femeilor.
Ce este? „Convenţia de la Istanbul” este numele pe care îl are Convenţia privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice care a fost adoptată în 2011 de Consiliul Europei, organizaţie care protejează drepturile omului, democraţia şi statul de drept, şi care reuneşte 47 de state membre, printre care şi România începând cu anul 1994. Este tratatul internaţional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului.
Ce îşi propune? Protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor; protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestic.
Pe cine priveşte? Sub incidenţa convenţiei intră femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de migrant sau orientare sexuală. Statele sunt totodată încurajate să aplice convenţia şi altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.
Ce obligaţii revin statelor? Convenţia le cere statelor părți să încrimineze ori să sancționeze în alt fel următoarele fapte: violenţa domestică (fizică, sexuală, psihică ori economică); urmărirea; violenţa sexuală, inclusiv violul; hărţuirea sexuală; căsătoria forţată; mutilarea genitală a femeilor; avortul şi sterilizarea forţată. Făptuitorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenerul de viaţă sau un membru de familie
Convenţia este o chemare adresată societăţii, în special bărbaţilor şi tinerilor, să-şi modifice atitudinea. În esenţă, convenţia constituie o nouă chemare la egalitate între femei și bărbați, întrucât violenţa împotriva femeilor este adânc înrădăcinată în inegalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul societăţii şi este perpetuată de o cultură a intoleranţei şi a negării.
Ce aduce nou? Convenţia recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului şi o formă de discriminare. Ea este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaților și femeilor, cât și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați. De asemenea, se introduc o serie de infracţiuni, precum sterilizarea forţată, mutilarea genitală a femeilor sau violenţa psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca infracţiuni în legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei. Printre măsurile de prptecţie sunt prevăzute înfiinţarea de servicii specializate care să ofere asistenţă medicală şi consiliere psihologică şi juridică victimelor şi copiilor lor, precum şi înfiinţarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.
Ce alte instrumente internaţionale în domeniu mai sunt? La nivel european - Recomandarea Rec(2002)5 privind protecţia femeilor împotriva violenţei, Recomandarea Rec(2007)17 privind standardele şi mecanismele de asigurare a egalităţii de gen, Recomandarea Rec(2010)10 privind rolul femeilor şi al bărbaţilor în prevenirea şi soluţionarea conflictelor şi în construirea păcii; la nivel mondial - Convenţia Naţiunilor Unite privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (“CEDAW”, 1979) şi Protocolul său Opţional (1999), Recomandarea Generală Nr. 19 a Comitetului CEDAW privind violenţa împotriva femeilor, Recomandarea Generală 195 a CEDAW.
Cum se va monitoriza respectarea Convenţiei? Prin intermediul GREVIO – Grupul de experţi privind violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică.
Cum vom implementa în România? Implementarea acestei Convenţii este următorul pas. La CSM, deja organizăm din toamna anului trecut înâlniri regulate cu ONG-urile cu preocupări în domeniu (Reţeaua „Rupem tăcerea despre violența sexuală”, „Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor”) şi instituţiile responsabile – CSM, MJ, PICCJ, MMuncii, IGPR. Urmează să de implicăm în redactarea unui Plan de acţiune cu măsuri concrete pentru îmbunătăţirea legislaţiei şi practicilor naţionale.