]Pentru că statutul de judecător nu îmi permite să analizez recentele evenimente politice din România, mă voi limita doar la cele care ating direct domeniul justiţiei. Demersul meu îşi are temeiul legal în art. 7 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor care prevede îndatorirea noastră de a promova supremaţia legii, statul de drept şi de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.
Sunt convins că ceea ce se întâmplă de câteva luni este contrar statului de drept. Prin această sintagmă [se înţelege] statul în care toţi cetăţenii sunt egali în drepturi şi obligaţii şi toţi sunt ţinuţi să respecte legea. În statul de drept, autoritatea justiţiei şi a judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială.
Astfel încât, spun următoarele:
- nu este admisibil ca parlamentarii să ameninţe cu arestarea procurorii pentru modul în care instrumentează cauzele
- nu este admisibil ca magistraţii să fie acuzaţi în mod nefondat că instrumentează dosare la ordin politic
- nu este admisibil ca judecătorii supremi să fie acuzaţi în mod nereal că au susţinători politici
- nu este permis ca şefii Ministerului Public să fie suspicionaţi de influenţe politice
- nu este legal ca autorităţi ale statului să intervină în procese aflate pe rol în favoarea sau defavoarea unor părţi
- nu este permis ca la Ministerul Justiţiei să fie analizată cariera magistraţilor
- nu este admisibil ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie executate
- nu este admisibil ca deciziile ANI confirmate de justiţie să fie încălcate de organisme chemate să aplice
- nu este normal ca procurorii şefi ai Ministerului Public şi ai DNA să fie puşi în funcţii fără identificarea în prealabil a unui profil al candidatului şi fără stabilirea criteriilor în vederea desemnării
- nu este admisibil ca poliţiştii să fie puşi sau ridicaţi de la uşa unor persoane la intervenţia organismelor politice
- nu este permis ca membrii CSM să fie intimidaţi cu ameninţari că li se va cere revocarea
- nu este admisibil ca judecătorii CCR să fie insultaţi şi ameninţaţi cu înlocuirea.
Vreau să spun un lucru foarte clar: justiţia este singurul pilon autentic pe care se sprijină democraţia, pentru că justiţia este şi putere şi contra-putere totodată. În momentul în care se ameninţă şi se intimidează magistraţii, în momentul în care li se "promite" modificarea statutului, în momentul în care se fac presiuni sau se intervine în actul de justiţie, nu mai putem vorbi de independenţa acesteia. Iar fără independenţă, justiţia va fi încă un servitor umil al politicului. Acea justiţie devine coruptă ca sistem. Iar acest lucru este incompatibil cu statul de drept.
De aceea, cred încă o dată, că menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare poate fi o formă de presiune pozitivă asupra României ca justiţia să fie protejată. Însă celelalte două puteri, precum şi instituţiile şi autorităţile statului trebuie să înceteze imediat orice atac la adresa justiţiei şi a magistraţilor.
Justiţia trebuie să rămână în afara jocurilor politice. Ca cetăţean, constat că toţi politicienii sunt la fel, indiferent de culoarea politică. Ca judecător, solicit să nu corupeţi justiţia. E singurul pilon care a rămas vertical în România. Ea trebuie să rămână independentă, indiferent dacă vă convine sau nu acest lucru.