In Romania e posibil orice. Inclusiv sa muti dosare de la o instanta la alta in afara vreunui mecanism prestabilit. Pare incredibil, dar e adevarat.
Cercetarea a facut-o un jurnalist de la Curentul. Acesta mi-a furnizat si raspunsul ICCJ.
Urmare cererii dumneavoastra transmisa prin e-mail Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 7 aprilie 2008, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, va comunicam urmatoarele:
Legiuitorul prin dispozitiile Codului de procedura civila si, respectiv, cele ale Codului de procedura penala nu a stabilit un criteriu obiectiv in raport de care completul de judecata sa dispuna stramutarea judecarii unei cauze la o anumita instanta de judecata, singura conditie impusa de lege fiind ca instanta la care se stramutã pricina sa fie egala în grad cu aceea pe rolul careia se afla cauza a carei stramutare se solicita.
Completul de judecata este singurul in masura sa aprecieze conform prevederilor legale si constiintei sale, instanta la care se poate stramuta judecarea unei cauze.
Cu stima,
Magistrat asistent,
C. Enache
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Biroul de Informare si Relatii Publice
Ca magistrat, in cei aproape 10 ani vechime in sistem, am auzit multe zvonuri despre dosare care sa stramuta dupa cum vor partile, la anumite instante, cu speranta ca acolo si-ar putea aranja cauzele. M-am indoit intotdeauna ca asa ceva ar fi posibil. Dar apoi am inceput sa aud tot mai des de avocati care, in cererile de stramutare, indica 2-3 variante pe care le prefera si, minune, ICCJ dispune stramutarea exact la una dintre ele. Ca hotararile de stramutare nu se motiveaza, stiam. Nici macar dupa ultimele modificari ale C.pr.pen. se pare ca nu se intampla acest lucru.
Adica noi, ca practicieni, habar nu avem de ce ne trezim dintr-o data cu dosarul luat si dat la alta instanta. Sunt parti care invoca tot felul de bazaconii si minciuni ca sa scoata un dosar dintr-o instanta. Dar macar sa stim si noi, ca de multe ori sunt puse in joc demnitatea noastra, profesionalismul sau chiar viata intima. Alteori suntem acuzati de comiterea unor fapte ilicite, chiar penale. Niciodata nu aflam ce scriu partile in cererile de stramutare, si nici ce anume a retinut ICCJ cand stramuta cauza.
Si tot noi, ca practicieni, habar nu avem de ce o anumita cauza se duce la o anumita instanta si nu la o alta. Acum am aflat: pentru ca asa vrea judecatorul de la suprema. Care nu trage la sorti, nu se uita pe harta ca sa evite o incalcare a accesului la justitie, nu tine cont de incarcatura de dosare la instanta la care trimite. Nu are niciun mecanism obiectiv pentru a alege o anumita instanta la care sa stramute un dosar. Ce impartire aleatorie?! Ce competenta teritoriala?! Vrerea cuiva pare ca e suficienta!