Publicul merită să știe de ce s-a ajuns la condamnarea României în cazul Danileț c. României din data de 15 dec. 2025. A fost un război cu magistrații curajoși și critici cu privire la anti-reforme, dus chiar de instituțiile statului care ar trebui să facă dreptate și să protejeze magistrații.
Pe scurt: CEDO a stabilit ieri că magistrații pot comenta pe FB subiecte de interes general, inclusiv care nu țin de justiție, fără teama de a fi sancționați disciplinar. Hotărârea, definitivă, a fost dată la cel mai înalt nivel: Marea Cameră a CEDO, o structură alcătuită din 17 judecători europeni. Soluția este obligatorie nu doar în România, ci pentru toate statele membre ale Consiliului Europei – structură menită să apere drepturile omului în care România este parte din anul 1994 – care reunește în prezent 46 de state.
Practic: Prin această soluție se atestă că toți cei care au inițiat, anchetat și judecat în cazul Danileț au greșit. Este vorba de un număr de 18 judecători români de la Inspecția Judiciară, CSM și ICCJ – printre ei și actualul președinte al instanței supreme – care au încălcat legea, sancționând pe nedrept un magistrat. În procedura de la CEDO au intervenit de partea Guvernului patru cunoscute asociații, a căror poziție a fost infirmată de CEDO.
Iată faptele, legea încălcată, precum și numele celor responsabili:
FAPTELE: În ianuarie 2019, am făcut două postări pe Facebook care au atras anchetarea mea: una pe data de 9, făcută în contextul dezbaterilor pe tema numirii șefului de Stat Major, când am atenționat publicul că, după ce că politicul a început să controleze poliția, serviciile secrete și justiția, acum se pare că vrea să controleze și conducerea Armatei, iar aici populația trebuie să fie atentă pentru că art. 118 din Constituție permite ca armata să fie scoasă pe străzi, chipurile, să păzească democrația; o alta pe data de 10, când am dat un link la articolul de presă cu un interviu al unui procuror care afirma că, în privința modificărilor legilor justiției s-a trecut linia roșie, eu lăudându-l cum că „are sânge în instalație”.
ANCHETA: Fără a fi fost sesizat de cineva, șeful Inspecției Judiciare de atunci, Lucian Netejoru (azi, pensionat), a declanșat cercetarea mea pentru ambele postări. A dat cazul unei inspectoare, judecătoarea Marcela Ioniță (azi, pensionată) și aceasta a stabilit că postarea privind Armata aduce atingere imaginii justiției și ar trebui să fiu sancționat de CSM, pe când postarea cu interviul procurorului se încadrează în libertatea de exprimare și cu privire la aceasta a închis cazul.
M-am apărat depunând trei soluții date de Inspecție în cazuri similare când nu a găsit necesar ca respectivii magistrați să fie sancționați: un membru CSM ce făcuse afirmațiile pe când era judecător în Neamț, un procuror din Pitești, respectiv un judecător din Cluj. Pentru afirmații mult mai grave ca ale mele, Inspecția a concluzionat că discursul lor se încadrează în libertatea de exprimare.
Au fost ascultați, la cererea mea, trei martori: președintele Tribunalului Cluj, un grefier din Cluj și un judecător din Oradea; au mai fost ascultați la solicitarea a însuși inspectorului de caz doi judecători din secția penală, un judecător din secția civilă și un judecător din secția de contencios administrativ, din Tribunalul Cluj. Toți martorii au declarat că spusele mele nu au afectat activitatea instanței, nu s-a vorbit în cadrul sistemului de declarațiile mele, nimeni nu s-a simțit lezat în vreun fel. Practic, potrivit martorilor, postările mele nu au avut niciun efect, cel puțin nu unul negativ. Am mai cerut audierea unui comandat de unitate militară – s-a respins pe motiv că acesta nu poate face declarații în numele Armatei Române.
JUDECATA LA CSM (Dosar nr. 5/J/2019): Ancheta s-a terminat în defavoarea mea: inspectorul șef Netejoru a avizat favorabil actul final al inspectorului de caz și a trimis dosarul la CSM ca să fiu sancționat doar pentru afirmația legată de Armată. La CSM m-am apărat spunând că magistrații nu trebuie să fie pedepsiți pentru delict de opinie. Cu majoritate de voturi (6 la 3) s-a decis reducerea salariului meu cu 5% pentru două luni. Nu pierderea banilor m-a deranjat, ci faptul că din cauza acestei sancțiuni îmi era interzisă promovarea într-o funcție superioară pe următorii trei ani și această sancțiune avea să fie considerată antecedent în vreun proces disciplinar ulterior – ceea ce s-a și întâmplat. Judecătorii care au decis astfel sunt: Lia Savonea – promovată între timp la ICCJ (cea care, în timpul interviului de promovare a spus „judecătorul trebuie sa fie primul apărător al legii si al drepturilor cetățenești”), Simona Marcu de la ICCJ – numită între timp director la INM (acolo unde formează viitorii judecători, care au în programă inclusiv cursuri de drepturile omului), Mariana Ghena de la ICCJ – pensionată între timp, Nicoleta Țînț - pensionată între timp, Gabriela Baltag – pensionată între timp, Evelina Oprina – pensionată între timp și numită director la Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Trei judecători din CSM nu au fost de acord cu sancționarea mea și au făcut opinie separată, pe motiv că aprecierile mele au avut o bază factuală și se încadrează în libertatea de exprimare.
MOTIVAREA: Deși legea spune că motivarea soluției trebuie făcută în mod obligatoriu în termen de 20 de zile, în cazul meu s-a făcut după 6 luni – acest abuz a fost repetat de același CSM, în toate cazurile sensibile următoare, cu judecători sancționați pe delict de opinie, pentru a fi împiedicați să formuleze în timp scurt recurs, timp în care unii dintre ei au fost suspendați din funcție cu lunile. La fel a procedat și instanța supremă: deși legea spune că motivarea soluției se face în termen de 30 de zile, în fapt ICCJ o face după 6-9 luni, pentru a împiedica judecătorii sancționați să se adreseze Curții de la Strasbourg (termenul de adresare fiind de 4 luni) unde, oricum, cazul este soluționat după trecerea mai multor ani. În felul acesta, se speră că între timp judecătorul sancționat va renunța și își va da demisia ori se va pensiona (cum a fost cazul meu după a patra sancțiune disciplinară), ca apoi să se uite de toate aceste nereguli de sistem.
În fine, când am citit motivarea de la CSM am constatat cu stupoare că mi se imputau amândouă postările, nu doar cea cu Armata; așadar, deși nu a fost sesizat pentru postarea privind link-ul către interviul procurorului, CSM m-a sancționat și pentru asta, spunând chiar că am folosit un limbaj ce excede limitele impuse de decența și probitatea unui judecător (?!), fără a detalia – probabil se referea la expresia „sânge în instalație” pe care am folosit-o pentru a sublinia curajul procurorului. Ulterior procesului, am formulat plângere la Inspecție pentru a fi cercetați judecătorii care au întârziat redactarea soluției și au soluționat altceva decât li s-a trimis, dar un inspector a respins sesizarea; nu am contestat mai departe, căci verdictul era previzibil.
RECURSUL LA ICCJ (Dosar 3378/1/2019): Am contestat soluția de sancționare a mea la ICCJ. În apărările sale, Inspecția spune negru pe alb că m-a trimis în fața CSM numai pentru postarea cu Armata, nu și pentru cea cu interviul procurorului. ICCJ nu răspunde la această obiecțiune care putea fi invocată pe orice cale și în orice moment, și decide că sancționarea mea pentru cele două fapte a fost corectă. Printr-o motivare halucinantă, curtea supremă a decis că nu contează dacă ce am spus este adevărat, ci contează doar că presa a spus că declarația mea este nepotrivită pentru un judecător și că, astfel, fapta mea are un rezultat imediat și direct, anume atingere adusă imaginii justiției. Toți cei cinci judecători din completul de recurs de la instanța supremă au decis împotriva mea. Aceștia au fost: Adriana Elena Gherasim – pensionată între timp, Sorinela Alina Macavei – pensionată între timp, Mirela Vișan – încă judecător, la secția I civilă, Ianina Blandiana Grădinaru – încă judecător, la secția a II-a civilă; Mona Magdalena Baciu – intre timp, pensionată.
CONTESTAȚIA ÎN ANULARE (Dosar 3089/1/2020): Împotriva hotărârii curții supreme am formulat o cale extraordinară de atac numită contestație în anulare. Este posibil așa ceva dacă instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs – or, eu aveam trei: pe de o parte, că fusesem judecat pentru două fapte, deși Inspecția mă trimisese în judecată doar pentru una; pe de altă parte, că invocasem neconstituționalitatea textului de lege folosit pentru sancționarea mea, aspect nediscutat de ICCJ; pe de altă parte, că Armata chiar fusese scoasă pe străzi în timpul pandemiei (lucru petrecut în perioada desfășurării procesului), ceea ce era o dovadă că avusesem dreptate cu afirmația mea și era total nedrept să fiu judecat pentru așa ceva. Cinci judecători ai curții supreme, diferiți de primii (nu îi voi nominaliza aici), mi-au respins cererea: din cele trei aspecte arătate de mine ei l-au analizat doar pe primul. Celelalte două au fost ignorate total.
EFECTE: Până la această situație am dat sute de interviuri și am postat mii de mesaje cu privire la justiție și statul de drept. Niciodată nimeni nu mi-a adresat vreo critică deși unele mesaje au fost mult mai dure și chiar nominale la adresa unor personaje politice. Doar acum, brusc, CSM a decis să mă sancționeze pentru delict de opinie. Această schimbare de optică a avut loc imediat după ce am făcut parte dintre magistrații care au organizat protestele împotriva contra-reformelor din justiție inițiate de Dragnea și Toader și după ce m-am deplasat la Bruxelles într-o delegație de 30 de magistrați pentru a sesiza forurile UE cu privire la OG 13/2017 și celelalte acte normative care au distrus eficiența și independența justiției.
Vrând să vadă dacă soluția rezistă la ICCJ, CSM mi-a dat o sancțiune mai ușoară, reducerea salariului. După ce curtea supremă a menținut soluția, Inpecția Judiciară și CSM au primit „verde” pentru folosirea acestei jurisprudențe în alte situații și a folosit-o și în alte cauze cu magistrați, dintre care le pomenesc doar pe cele ce mă privesc: într-o cauză pentru că am postat pe TikTok un filmuleț când îmi tăiam iarba în curte în timpul pandemiei, într-o altă cauză pentru că am scris un articol de specialitate în care am criticat reformele lui Toader și am indicat magistrații obedienți răsplătiți cu funcții politice de guvernul Dăncilă și într-o altă cauză în care am fost investigat alături de alți opt magistrați pentru mesaje schimbate pe un forum intern de discuții al nostru. De acum, era clar: orice spunea CSM că e în neregulă în conduita unui magistrat este în neregulă și aceste jaloane de conduită sunt stabilite ad-hoc, chiar în timpul cercetării! Acest abuz de interpretare a fost rapid resimțit în sistem: magistrații nu au mai îndrăznit să scrie mesaje sau să comenteze public deciziile politicienilor. Așa a fost posibil să treacă prin Parlament legile justiției din anul 2022, concepute în „laboratoare interne” chiar cu unii magistrați rău intenționați, prin care s-a conceput sistemul de azi, al unei justiții nefuncționale.
PLÂNGEREA LA CEDO: Prin avocata Nicoleta Popescu am atacat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg hotărârea curții supreme prin care se menținuse soluția de sancționare dată de CSM. Am arătat că mi s-a încălcat libertatea de exprimare, căci nu mi s-a permis participarea la o dezbatere publică privind atacurile împotriva justiției și a Armatei și că mi s-a încălcat dreptul la viață privată, întrucât din cauza sancțiunii am fost împiedicat să promovez în carieră. Statul român, prin Oana Ezer - Agentul Guvernamental al României la CEDO, s-a apărat invocând faptul că eu am libertate de exprimare, dar aș fi încălcat așa numita „obligația de rezervă” pe care o au magistrații. A formulat un amicus curiae asociația Forumul Judecătorilor din România, care a arătat că sute de magistrați români, printre care și eu, dar și societatea civilă, și instituțiile europene au criticat propunerile de modificare a legilor justiției în acei ani și că mai mulți magistrați au fost cercetați de inspecție pentru ieșirile în spațiul public, inclusiv un fost președinte a ICCJ și fosta șefă a DNA.
PRIMA HOTĂRÂRE A CEDO: La data de 20 febr. 2024, o secție alcătuită din 7 judecători de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea prin care mi-a dat dreptate: România (prin Inspecția Judiciară, CSM și ICCJ) a încălcat, în cazul meu, art. 10 din CEDO cu privire la libertatea de exprimare, nu și art. 8 din CEDO cu privire la dreptul la viața privată. Deși eram îndreptățit, nu am cerut obligarea Românei la plata daunelor morale.
TRIMITEREA LA MAREA CAMERĂ: Guvernul Ciolacu a decis contestarea hotărârii date. Foarte rar se acceptă o astfel de contestare, dar în cauza de față Marea Cameră a decis că este o problemă importantă de drept – limitele libertății de exprimare a unui judecător ce nu deține o funcție reprezentativă în sistemul juridic.
Am fost invitat la Strasbourg să îmi susțin cauza pe data de 18 dec. 2024. Am fost asistat de avocata Nicoleta Tatiana Popescu și avocata Mihaela Ghirca-Bogdan care s-au pregătit luni întregi, au citit mii de pagini și au adus cele mai pertinente argumente posibile.
Din echipa Guvernului României a făcut parte un magistrat în funcție, care pe deasupra este și membru CSM: Claudiu Dragășin – deși legea interzice magistraților să cumuleze funcția de magistrat cu orice altă funcție publică sau privată, deși CSM trebuie să fie organismul care se ocupă de protejarea independenței justiției și separației puterilor în stat, deși un magistrat nu poate oferi consultanță în cauzele judiciare altele decât cele ale familiei, Drăgușin s-a așezat la masa reprezentanților Guvernului unde a acceptat titulatura oficială de „consilier al Guvernului” și a sfătuit Agentul Guvernamental cu privire la pozițiile de adoptat în cursul procesului meu.
În procedură au intervenit și unele asociații din România, susținând poziția Guvernului: AMR – asociația magistraților cu cea mai veche activitate în România, ale cărei lideri au făcut de-a lungul timpului multiple declarații critice la adresa politicului, în numele magistraților; AJADO – asociația înființată în 2019 la Oradea de un judecător care a criticat instituții precum DNA și CSM, cunoscut pentru că a cerut arestarea ambasadorului SUA la București; Transparency International Romania – al cărei vicepreședinte este Victor Alistar, purtător de cuvânt al curții supreme, dar și consilier al președintelui ICCJ care semnase ca membru CSM soluția ilegală în cazul meu; FACIAS – fundație a lui Dan Voiculescu, condamnat de justiția română, înființată pentru a semnala abuzurile comise de magistrați. Toate aceste entități și-au făcut un mod de viață din a invoca diverse nereguli privind justiția, dar de data aceasta toate au intervenit împotriva celui abuzat, solicitând sancționarea discursului politic și limbajului indecent (?!). Și, culmea tupeului, AMR și AJADO chiar ieri au dat un comunicat prin care arată că magistrații nu trebuie sancționați când semnalează disfuncționalitățile statului și că „asociațiile semnatare susțin, cum au făcut-o deseori, libertatea de exprimare a fiecărui judecător și procuror” – pe când documentul semnat de acestea și aflat la dosarul meu de la CEDO atestă clar că ele au intervenit de partea Guvernului fiind de acord cu sancționarea magistratului tocmai pentru astfel de declarații.
- Au mai intervenit în procedură: asociația Forumul Judecătorilor din România, care a arătat că, în România, între 2017 și 2023, Inspecția Judiciară și mecanismele disciplinare au fost utilizate pentru a intimida și sancționa magistrații care au criticat atacurile politice asupra justiției; asociația britanică Media Defence, care a arătat că statul nu poate sancționa un judecător pentru exprimarea unor opinii privind independența justiției; CEU Democracy Institute din Ungaria, care a arătat că libertatea de exprimare a judecătorilor este esențială într-un stat de drept, mai ales în perioade de presiuni politice, obligația de rezervă nu poate fi folosită pentru a reduce la tăcere magistrații și că în România există un pattern dovedit de folosire abuzivă a procedurilor disciplinare împotriva magistraților critici.
- Audierea a avut loc în fața a 17 judecători europeni și au asistat fizic la dezbateri 120 de studenți la drept și magistrați din diverse țări. Înregistrarea este disponibilă AICI. Mi-am exprimat punctul de vedere, apoi în pledoariile susținute oral (aspect foarte rar în fața curții europene) avocatele au făcut trimitere la jurisprudența relevantă a CEDO și la contextul istoric din România, după care a vorbit Agentul Guvernamental. În final ni s-au adresat întrebări cam de către 10 judecători pentru a înțelege mai bine aspectele invocate în apărare.
HOTĂRÂREA DEFINITIVĂ: Marea Cameră a decis pe data de 15 dec. 2025 să mențină soluția dată de Cameră anul trecut, arătând că autoritățile române nu au justificat de ce eu trebuia să fiu sancționat atât timp cât m-am implicat în mod public în dezbateri de interes general – prima postare viza o instituție nejudiciară a statului, cea de a doua viza chiar sistemul judiciar.
INTERPRETARE: Importanța acestei decizii este mult mai mare decât ne închipuim. Se demonstrează că 18 magistrați din România s-au înșelat când m-au investigat și sancționat. Așa se întâmplă când, din păcate, unii dintre judecătorii ajunși la Inspecția Judiciară, CSM și ICCJ nu au niciun fel de pregătire pe drepturile omului – nu au studiat aceste aspecte nici în facultate, nici de-a lungul carierei. O parte dintre cei care au greșit în cazul meu formează acum viitori magistrați sau sunt încă judecători la supremă, unde dau hotărâri în ultimă instanță. Ceilalți sunt bine, mersi, în afara sistemului de justiție și nu au niciun fel de mustrare de conștiință, în timp ce eu, colegul lor, am fost ostracizat la propriu – nu pentru că am fost corupt, nu pentru că am fost incompetent, ci pentru că am avut curajul să denunț abuzurile unor politicieni cu privire la justiție.
Decizia este istorică fiind prima care privește un judecător sancționat pentru postări pe contul de FB deschis publicului și care nu are vreo funcție reprezentativă în sistem. Ea devine obligatorie pentru statul român și pentru toate celelalte 46 de state membre ale Consiliului Europei. Această hotărâre devine de acum jurisprudență de referință pentru câteva decenii.
ÎNCHEIERE: Ce mi s-a întâmplat nu a fost o simplă disfuncție de sistem. Poate că prima dată, în cazul cu Armata, unora li s-a părut ca fiind o întâmplare. Dar apoi au mai venit încă patru anchete disciplinare împotriva mea, din care trei soldate cu excluderea din magistratură. La fiecare, actualul președinte de curte supremă a fost prezent în rândul celor care au votat pentru sancționarea mea. Am câștigat această primă cauză la CEDO și toate cele trei cauze la curtea noastră supremă, dar cu un preț enorm: imagine distrusă, delegitimare în fața colegilor, lipsire de venituri timp de 1 an și 5 luni. Așa că am decis să părăsesc magistratura pentru a nu mai fi obiectul unor astfel de investigații devenite, deja, metode repetate și perfide de a închide gura mea și a celorlalți magistrați reformiști. Pur și simplu nu mai aveam cum să lupt cu un sistem în care subiectivitatea și abuzul unora din Inspecție, din CSM și de la curtea supremă depășea puterea de suportabilitate. Iar eu mă consider drept unul din cei cu o mare putere de acest fel.
Nu toată lumea poate depune plângere la CtEDO și nu toată lumea își permite să aștepte soluționarea unei plângeri adresată către CtEDO. Așa s-a întâmplat în cazul mai multor magistrați sancționați ilegal de-a lungul anilor, abuzați de CSM și curtea supremă: în cazul Codruței Kovesi soluția europeană s-a dat după un an și jumătate de la sesizare (ea a părăsit sistemul pentru a deveni șeful EPO); în cazul judecătoarei Camelia Bogdan după doi ani (a fost dată afară din sistem); în cazul meu, soluția – iată – a fost dată după patru ani; procurorul Ioan Brisc a câștigat la CEDO după 8 ani (s-a pensionat între timp); procuroarea Elena Lavric a câștigat după 9 ani (s-a pensionat și ea). Iată, toți cei care am fost abuzați de justiția în care noi activam, aveam să nu fim în sistem la data adoptării soluției de către CEDO; în schimb, abuzatorii noștri au plecat cu toate drepturile aferente neatinse sau, o parte, încă sunt în justiție. Dintre toți, se detașează președintele ICCJ Lia Savonea, despre care CEDO spune că a încălcat drepturile omului în cauza pronunțată mai sus. Și este prima dintr-un șir.
DE REȚINUT: Judecătorii au libertatea de exprimare când este vorba de chestiuni vizând statul de drept și reforma justiției, iar de acum și în ceea ce privește instituțiile din afara justiției sau alte subiecte de interes general. Obligația de rezervă nu trebuie gândită ca negând această libertate. În era digitală, magistrații sunt din ce în ce mai prezenți pe rețelele de socializare. Inspecția Judiciară trebuie să își abandoneze rolul de Poliție a Internetului. Mai ales când nu se plânge nimeni de postările unui magistrat, procedura din oficiu nici nu trebuie inițiată. Problemele din justiție sunt de o cu totul altă natură decât interviurile în presă sau ceea ce postează unii magistrați în social media, iar recentul reportaj Recorder a dovedit asta. Un sistem real de protejarea a independenței magistraților și a imaginii justiției ar trebui să aibă ca preocupare competența și integritatea din sistem – or, acesta sunt două aspecte de care nu se mai vorbește de mulți ani în România, totul fiind acoperit formal de o parte a unui sistem care s-a îndepărtat de ideea de „dreptate”, ca valoare constituțională ce trebuie să fie misiunea magistraților.