] În calitate de candidat CSM 2011-2016 pentru a fi ales din partea Judecătoriilor, în perioada septembrie-octombrie 2010 am participat la întâlniri cu judecătorii din 92 de instanţe (în total în România în cele 42 de judeţe sunt 179 Judecătorii); programul campaniei este disponibil alegeri-csm. Aceasta campanie s-a desfăşurat fără nici un fel de sprijin din partea CSM, căruia prin lege îi revenea atribuţia de informare şi organizare a alegerilor. Am avut concediu de odihnă în această perioadă şi am suportat din finanţele proprii toate cheltuielile implicate de deplasare şi cazare. Pot spune, după cele cinci săptămâni de întâlniri, că situaţia justiţiei este mult mai gravă decât îmi imaginam: sedii improprii, instanţe care îşi desfăşoară activitatea la parterul unor blocuri, birouri de judecători amenajate în subsol de clădiri, lipsa căldurii, soluţionări de cauze în timpul unu-doi-trei, civilişti care soluţionează propuneri de arestare şi penalişti care soluţionează plângeri contravenţionale, inspectori care verifică lucruri aberante/inutile, judecători care fac chetă pentru a achita reparaţii curente la sedii, preşedinţi care iau topuri de hârtii pe datorie de la librărie, atacuri în presă la care magistraţii nu au cum reacţiona. În aceste condiţii, pesimismul multor colegi este de înţeles. Faţă de faptul că în nici un fel de politică publică nu se menţionează de faptul că adevărata justiţie socială se face la nivelul Judecătoriilor – instanţele cele mai apropiate de cetăţean – e de înţeles resemnarea colegilor şi faptul că nr. candidaţilor pentru aceste alegeri este extrem de redus.
Acum mă voi rezuma doar la o sinteză a problemelor semnalate şi propunerile formulate de colegii judecători, fără vreun comentariu din partea mea. Va urma în scurt timp o prezentare detaliată a susţinerilor de la fiecare instanţă.
Încep prin a remarca că în nici un oraş din România nu există indicatoare stradale pentru a orienta publicul spre instanţele judecătoreşti. În oraşele reşedinţă de judeţ, populaţia face confuzie între Judecătorii şi Tribunale, astfel încât dacă acestea au sedii separate, pot orienta greşit pe cei interesaţii. Alegerile pentru CSM se desfăşoară în perioada în care stagiarii învaţă pentru examenul de capacitate. Ei vor fi lipsă de la instanţe în ziua votului.
Delegări: Delegarea în funcţia de conducere presupune un interviu la CSM care este formal şi consumptiv de bani şi timp; el nu este necesar mai ales în situaţia când este un singur candidat. Judecătorul delegat la penitenciar ar trebui să rezolve toate petiţiile deţinuţilor, fără a mai exista posibilitatea de a contesta la instanţă încheierile acestuia.
Detaşări: Numărul detaşaţilor de la instanţe în alte instanţe sau instituţii nu este cunoscut (la procurori există pe site-ul MP o astfel de evidenţă periodic actualizată). Sunt situaţii în care preşedinţi de instanţe sunt detaşaţi în alte instituţii, aspect inacceptabil. Sunt situaţii în care soţul este judecător la CSM, iar soţia judecător detaşat la SNG. Sunt detaşaţi care au mai multă vechime în instituţia în care au fost detaşaţi decât ca vechimea la instanţă. Mulţi judecători promovează în timpul detaşării, lucru care nu ar trebui permis. Posturile celor detaşaţi (la fel ca şi al judecătorilor numiţi la penitenciare) sunt blocate, astfel că ele nu se pot ocupa prin concurs sau transfer. Instituţia posturilor de rezervă nu se utilizează decât extrem de rar.
Transferuri: Pentru respectarea principiului specializării, transferurile la instanţele superioare ar trebui să se facă pe secţii. Procurorii obţin transfer în funcţia de judecători fără a se cunoaşte criteriile. Sunt cazuri în care judecătorii au obţinut transferuri succesive, după foarte scurt timp. Uneori după ce se ocupă un post în urma examenului de capacitate, la câteva luni se acordă transferul deşi acel post tocmai îl alesese proaspătul judecător definitiv. Există un tratament inegal: au interdicţie pe 3 ani de a se transfera magistraţii proveniţi din rândul juriştilor cu 5 ani vechime, dar nu şi magistraţii care au ocupat postul prin examen de capacitate. Ar trebui să se permită schimburile între magistraţi mult mai uşor: chiar la repartiţie, chiar în perioada de interdicţie de 3 ani etc. Pentru transferul judecătorilor de la o instanţă la alta se ţine seama de statisticile din anii trecuţi şi nu este luat în calcul avizul dat de instanţe.
Funcţii de conducere: Dacă posturile de conducere nu sunt ocupate de doritori şi se ocupă de judecători cu funcţii de conducere din aceiaşi instanţă, ele sunt blocate (nu se iau în calcul pentru a fi scoase la concurs în vederea ocupării ca şi funcţii de execuţie). Ar trebui ca judecătorii să îşi exprime un aviz faţă de candidaţi, mai ales în situaţia când aceştia vin de la alte instanţe. Nr şefilor dintr-o instanţă nu se raportează la nr judecătorilor: de ex, sunt judecătorii care au un nr 15 posturi din care 4 sunt de conducere, şi acelaşi nr de posturi de conducere se regăseşte şi la instanţe cu 50 posturi.
Promovări: Deseori se sare o instanţă intermediară: judecătorul de Judecătorie promovează pe loc la Tribunal apoi concurează direct pentru postul de judecător la Curtea de Apel. Perioada cât magistraţii se află în concediu de îngrijire copil se consideră nu numai vechime în muncă, ci şi vechime în magistratură, ceea ce le permite să promoveze de la o instanţă la alta în timpul concediului – sunt unii care au stat 2 ani la Judecătorie, au avut consecutiv doi copii şi au ajuns între timp la Curtea de Apel. Promovarea pe loc este o instituţie la care magistraţii apelează din interes material: ar putea fi desfiinţată în paralel cu scăderea diferenţei sub aspect salarial între instanţele de grad diferit. Plecarea la instanţa superioară ca urmare a promovării trebuie să aibă loc de la o dată ulterioară mai îndepărtată, pentru a se putea lua măsurile administrative necesare în instanţă (de ex, desfiinţarea completului).
Evaluare Dacă se optează pentru un sistem de evaluare mai dur (Regulamentul si Ghidul de evaluare a fost recent modificat de CSM fără a consulta instanţele), să se permită promovarea în funcţii de execuţie sau numirea în funcţii de conducere celor care au calificativul „foarte bine” sau „bine”.
Promovare ICCJ: În special pentru a ajunge judecător la ICCJ, e discutabil dacă poate fi admis un procuror. Interviurile pentru promovare la ICCJ sunt prea facile şi ar trebui întregite de un test cu privire la pregătirea profesională.
Recrutare magistraţi şi formare iniţială: Nu există informaţii uşor accesibile (site, broşuri) pentru orientarea celor care vor să devină magistraţi. Regulamentul de recrutare a magistraţilor trebuie modificat: dacă sunt 200 posturi scoase la concurs, trebuie primiţi primii 200 de reuşiţi cu media peste 5 (întocmai ca la examenul de rezidenţiat din medicină); să fie posibilă suplimentarea posturilor scoase la concurs în caz de medii egale; dacă întrebările sunt tip speţă, trebuie să se permită consultarea legislaţiei. Este exclusă modalitatea de primire a magistraţilor doar pe baza unui interviu. Mijlocul principal de recrutare a magistraţilor trebuie să rămână prin INM, dar examenul de absolvire al INM să fie examen de capacitate şi judecătorii numiţi ca definitivi. Datorită situaţiei de criză, trebuie organizate mai des concursuri pentru juriştii de 5 ani, dar pentru facilitarea obişnuirii acestora cu instanţa şi dosarele o perioadă să soluţioneze cauze de stagiari şi apoi cauze de definitivi, fără a mai da vreun examen; oricum, e necesar ca pregătirea lor pentru soluţionarea cauzelor definitive să nu se rezume la pregătirea timp de o lună la INM care este preponderent teoretică (se poate regândi o formare iniţială descentralizată). De asemenea, este de reflectat asupra ideii de reintroducere temporară a vechiului sistem de organizare a concursului pentru absolvenţii de drept, fără condiţia vechimii, care să vină în instanţe ca stagiari. Nu se ştie de ce nr. posturilor scoase la concursuri este mult mai mic decât nr. posturilor vacante din sistem.
Formare continuă: Seminariile desfăşurate la INM timp de 2-3 zile o dată la 3 ani sunt ineficiente. Este nevoie de un nou tip de formare, descentralizată. De asemenea, INM trebuie să alcătuiască o bibliotecă virtuală în care să se regăsească: suporturile de curs de la seminarii, dezbateri, întâlniri (inclusiv înregistrări video), formulare de minute în diverse materii şi pentru diverse obiecte, hotărâri model în diverse materii, practica pe domenii ale instanţelor din alte ţări europene, CEDO şi CJUE, acces la revistele de drept din ţară şi străinătate. În vederea intrării în vigoare a noilor coduri INM şi INPPA trebuie să pornească o campanie de seminarii, inclusiv prin intermediul virtual, cu magistraţii-poliţiştii-avocaţii.
Specializare judecători: Este de multe ori iluzorie. Datorită lipsei personalului suficient, sunt situaţii în care aceiaşi judecători au mai multe specializări, soluţionând deopotrivă cauze penale, civile, de minori şi familie, de fond funciar. În alte situaţii există complete specializate dar insuficiente, astfel că civiliştii arestează pentru ca penaliştii care vor soluţiona fondul să nu devină incompatibili. În alte situaţii, judecătorii dintr-o secţie soluţionează cauze de competenţa altor secţii, în baza hotărârii luate de colegiul de conducere.
La cerere, un magistrat ar trebui să îşi poată schimba specializarea: chiar dacă a susţinut examenul pentru o anumită secţie, dacă e de acord, ar trebui să i se permită să fie promovat pe o altă secţie în situaţia în care acolo sunt locuri neocupate. Principiul specializării ar trebui să se aplice şi în caz de valorificare a concursului de promovare. Cauzele penale cu minori, indiferent că aceştia sunt victime sau infractori nu trebuie soluţionate de completele specializate din materie civilă, ci de completele de penal specializate pe minori: diferenţierea este dată de codul de procedură aplicat.
Activitate administrativă: Sunt dese situaţiile în care practicile administrative sunt diferite între instanţe. Lipseşte un ghid pentru urmarea lor unitară – de ex, în unele instanţe se formează dosare distincte la declaraţiile de abţinere sau învestirile cu formulă executorie, în timp ce la altele nu. Atribuţiile de soluţionare a unor cereri necontencioase (ex. înregistrări asociaţii şi fundaţii), precum şi a unor cereri simple (ex. somaţii de plată, ordonanţe preşedinţiale), şi răspunderea pentru sectoarele auxiliare ale instanţelor ar trebui să revină grefierilor. Evidenţa dublă trebuie evitată: din moment ce există ECRIS, trebuie renunţat la orice evidenţă scrisă (excepţie: evidenţe secrete – condica pentru percheziţii sau interceptări). Dintr-o practică moştenită, orice document semnat de grefier care pleacă din instanţă se contrasemnează de judecător, ceea ce nu este necesar şi nici reglementat. În hotărârile judecătoreşti, grefierul trebuie să îşi asume răspunderea pentru practicauă, iar judecătorul să semneze pentru considerente şi dispozitiv. În unele instanţe nu există posibilitatea efectuării copiilor de pe înscrisurile din dosare, astfel că fie se apelează la firme particulare care au sediu închiriat în sediul instanţei, fie un salariat de la o firmă tip xerox vine la instanţă, ia dosarul, face copia, aduce înapoi dosarul în clădirea instanţei. Datele contabile ale instanţelor sunt inaccesibilie magistraţilor/publicului larg. Nu există date statistice publice, centralizate.
Supraîncărcare: Încărcătura cu dosare a judecătorilor este diferită de la instanţă la instanţă. Unele dosare apar din motive nejustificate: acţiuni multiple identice pentru alegerea/ocolirea judecătorului, înregistrarea unor acţiuni care nu ar trebui să primească număr (învestiri cu formulă executorie, declaraţii de abţinere, petiţii administrative) – astfel că statisticile nu sunt întotdeauna reale. Numărul de judecători diferă de la o instanţă la alta şi nu ţine cont nici de nr. populaţiei din localităţile din circumscripţie, nici de nr. dosare înregistrate pe rolul instanţei – posturile ar trebui realocate în funcţie de criterii obiective. Ar trebui să fie posibilă strămutarea unor dosare la instanţele mai puţin încărcate.
Optimizarea activităţii. Programul de optimizare adoptat în dec. 2009 de CSM trebuie perfecţionat: punctajul maxim trebuie să fie diferit în funcţie de materie (în penal trebuie scăzut maximul de 90 puncte şi evidenţiate toate capetele de acuzare); în civil trebuie punctate şi petitele formulate pe parcursul judecăţii; trebuie evidenţiate şi punctele dosarelor preluate de la complete desfiinţate. În paralel, pentru a fi aplicat, trebuie desfiinţată cerinţa de „celeritate”. A fost exprimată şi opinia ca legea/regulamentul să prevadă un număr maxim al dosarelor pe care judecătorul le poate soluţiona într-o şedinţă/săptămână, urmând ca tot ceea ce soluţionează suplimentar să fie remunerat corespunzător.
Raţionalizare instanţe Instanţele mici trebuie fie desfiinţate, fie să preia localităţi din circumscripţiile teritoriale ale instanţelor mari, fie să fie transformate în sedii secundare ale instanţelor mari. Instanţele militare (unde încărcătura pe magistrat este de 2 dosare pe lună) trebuie desfiinţate iar judecătorii militari să funcţioneze în cadrul completelor specializate din cadrul instanţelor civile. Unele funcţii de conducere ar trebui desfiinţate (ex. funcţia de vicepreşedinte la instanţele mici).
ADR: Populaţia nu are încă încredere în ADR, şi nici nu este informată cu privire la aceste modalităţi. Medierea şi arbitrajul ca proceduri alternative procesului obişnuit ar trebui susţinute de către instituţiile juridice centrale.
Reclamaţiile la adresa judecătorilor ar trebui să atragă răspunderea celor care abuzează de acest drept: denunţare calomnioasă sau sancţiuni pecuniare. Sunt situaţii în care cei care fac reclamaţii sunt persoane cu probleme psihice şi trebuie gândit un sistem de punere sub interdicţie.
Protecţie magistraţi Ar trebui ca în fiecare sală de judecată să asiste un jandarm. Trebuie să se înregistreze şedinţele de judecată, indiferent de natura cauzelor; camerele de filmat din clădirile instanţelor nu trebuie să aducă atingere vieţii private a magistraţilor şi personalului auxiliar. Profesia de magistrat ridică riscul de producere a unei boli psihice. Ar trebui să se permită magistratului pensionarea la 25 ani activitate, chiar dacă nu a atins vârsta biologică de pensionare. Cel care este pensionat pe caz de boală, ar trebui să primească pensie de serviciu.
Sedii Atât timp cât taxele de timbru se varsă în contul administraţiei publice locale, comunitatea trebuie să sprijine financiar lucrările de îmbunătăţire a sediilor instanţelor.
Unificare practică JURINDEX trebuie extins la hotărârile tuturor instanţelor şi să conţină legături la hotărârile pronunţate în căile de atac. ECRIS-ul oricărei instanţe trebuie să poată fi accesat de orice judecător/grefier din instanţe.
CSM-puteri Numărul membrilor din societatea civilă nu se poate mări atât timp cât numirea acestor reprezentanţi este una profund subiectivă. În orice caz, reprezentanţii societăţii civile nu pot avea atribuţii în secţiile CSM. CSM trebuie să prezinte raportul pe starea justiţiei în faţa Parlamentului şi să arate celorlalte puteri modalităţile prin care ele însele pot contribui la îmbunătăţirea activităţii. CSM nu trebuie să se ferească de activităţi de lobby pe lângă parlamentari pentru însuşirea unor iniţiative legislative. CSM trebuie să intervină în activitatea legislativă care interesează sistemul chiar în faza de elaborare a legislaţiei. Bugetul instanţelor trebuie să revină acestora în administrare, altfel trebuie să existe o limită minimă din PIB; taxele de timbru trebuie să revină bugetului justiţiei.
CSM-public CSM trebuie să participe la emisiuni radio şi tv pe subiecte privind justiţia, să încurajeze ADR şi să facă cetăţenilor educaţie juridică primară.
Răspundere magistraţi În materie disciplinară nu se poate verifica modul de soluţionare a unui dosar. Sancţiunile disciplinare trebuie să fie previzibile. Acţiunile disciplinare nu trebuie demarate sub presiunea presei (cazul Gorbunov). Inspectorii trebuie recrutaţi într-un mod profesionist. Nu ar trebui să se pună accent numai pe cantitate, ci şi pe calitate. În redactarea legislaţiei cu privire la răspunderea materială, trebuie consultaţi magistraţii; e obligatorie existenţa unui sistem de asigurare de risc profesional.
CSM-magistraţi: Pentru membrii CSM care sunt şefi ar trebui ca odată cu numirea să le înceteze de drept funcţia de conducere. În timpul exercitării funcţiei de membru CSM nu trebuie să fie posibilă promovarea, transferarea, numirea în altă funcţie. Un membru CSM ar trebui să nu mai aibă posibilitatea de a mai ocupa vreodată acest post în cursul carierei. CSM trebuie să îşi prezinte activitatea în faţa magistraţilor, cu care să aibă întâlniri regulate (cel puţin o dată pe an). Bazele de date cu judecători ar trebui actualizate în timp real. Reprezentarea membrilor CSM trebuie să reflecte nr. judecătorilor de la niveluri diferite de instanţe. Când magistraţii se prezintă la sediul CSM, ar trebui să fie primiţi ca şi colegi. Nu există un motor de căutare autentic pe site-ul CSM. Şedinţele CSM trebuie transmise online. Trebuie asigurată o modalitate de contact personală între magistraţi şi membrii CSM. E necesar un regulament pentru procedura de revocare a membrilor CSM, întrucât s-a constatat că actuala procedură poate fi uşor blocată.
Reputaţia magistraţilor. Încrederea populaţiei în justiţie are o valoare mult redusă decât încrederea justiţiabililor în justiţie. La decredibilizarea justiţiei au contribuit mai mulţi factori: afirmaţiile gratuite ale politicienilor şi analiştilor, informaţiile maliţioase din presă, susţinerile calomnioase din cuprinsul declaraţiilor de apel/recurs, cererilor de strămutare, cererilor de recuzare, reclamaţiilor adresate CSM/altor instituţii, plângerilor adresate procurorilor. Instituţia apărării independenţei şi reputaţiei magistraţilor este ineficientă: CSM trebuie să aibă reacţii ferme imediate.
Salarizare magistraţi Este inadmisibil ca pensionarii magistraţi să fie plătiţi mai bine ca magistraţii activi. Salariile reduse cu 25% trebuie să revină la cuantumul din iunie 2010 începând cu 1 ian 2011.
Alţi profesionişti: Experţii topo, auto si audio-video sunt într-un nr. insuficient, ceea ce măreşte timpul de efectuare a expertizelor. Poliţiştii nu execută mandatul de aducere când li se ordonă de către instanţă, ci se limitează doar la a încunoştinţa partea despre termenul de judecată – aceasta se întâmplă şi datorită nr. redus de poliţişti; apelarea la jandarmi ar putea fi o soluţie temporară. Instituţia personalului de specialitate asimilat magistraţilor trebuie desfiinţată. Este inadmisibil ca magistratul asistent de la ICCJ să aibă direct grad de curte de apel. Asistenţii judiciari din completele de muncă trebuie recrutaţi într-o modalitate asemănătoare magistraţilor din moment ce sunt salarizaţi ca şi magistraţii. Ar trebui ca avocaţii să îşi îmbunătăţească activitatea profesională.