]
Am vazut ca AMR contesta numirea lui Daniel Morar la CCR. Calea aleasa este una judiciara: AMR a formulat plangere prealabila impotriva decretului Presedintelui tarii dupa care, in caz de respingere, se va duce probabil in instanta de contencios administrativ pentru a se anula decretul presedintelui.
Acum, nu vreau sa intru in a analiza si combate argumentele aduse de AMR – as putea sa o fac foarte usor si sa arat daca si in ce conditii poate fi contestat decretul presedintelui in exercitarea atributiei constitutionale de numire a judecatorilor la CCR sau hotararile Parlamentului de numire a judecatorilor la CCR. Altceva vreau insa sa remarc: aceasta organizatie profesionala – din care spun cu mandrie ca am facut parte in perioada 2002-2005, o perioada in care activitatile noastre se derulau strict pentru apararea independentei justitiei si a statutului magistratilor - a luat parte la anumite actiuni ce nu au nicio legatura cu misiunea sa:
- in 2010 AMR a refuzat sa ia in discutie cazul judecatorului Costiniu, membru al asociatiei, desi 413 judecatori si procurori au avut o reactie publica si unica impotriva coruptiei din sistem, AMR avand chiar un Consiliu National de Etica special pentru cazuri de acest gen (ulterior, Costiniu a fost condamnat definitiv pentru coruptie),
- dar AMR a gasit necesar sa adopte o reactie cu privire la incatusarea celor arestati si banuiti de coruptie printre care si Costiniu (procedura perfect legala si cu privire la care, in martie 2013, CEDO a respins ca inadmisibila o astfel de plangere)
- in 2011 AMR a contestat reprezentantivitatea unor membri CSM (desi acestia fusesera alesi legal de colegii lor si confirmati de Senatul Romaniei care i-a validat in functie)
- in vara lui 2012 AMR a preluat apararea unor inculpati din dosarul Trofeul Calitatii aflat in curs de solutionare pe rolul ICCJ si a iesit in spatiul public impotriva unor judecatori suprem (toti inculpatii din acel caz au fost condamnati definitiv zilele acestea in Dosarul 6312/1/2012 al ICCJ)
- in toamna lui 2012 AMR a contestat calitatea prim-procurorului adjunct al PICCJ de a fi membru CSM (dar hotararea CSM 918/2012 avea sa fie confirmata de instanta prin s.civ 1897/2013 a CAB in dosarul 8118/2/2012)
- in ian 2013, desi nu demarase procedura de revocare unor membri CSM, AMR a sustinut necesitatea revocarii acestora pe motivul retragerii mandatului de incredere (or, prin decizia nr. 196/2013 CCR a aratat ca nu poate exista un asemenea motiv de revocare) si chiar a formulat o actiune in judecata pentru a grabi revocarea (Dosar 1309/2/2013 la Curtea de Apel Bucuresti)
- din contra, in aprilie 2013 AMR a formulato cerere de interventie in procesul deschis de unul dintre cei doi membri CSM revocati, doar cu scopul de a intarzia solutionarea acestuia, afirmand ca hotararile CSM nu ar putea fi contestate (desi acest lucru a fost statornicit in 2004 de CCR – Decizia nr. 433/2004, in 2005 prin modificarile aduse legii 317/2004, iar in 2007 reconfirmat de CCR - Decizia 518/2007)
- acum AMR contesta calitatea lui Morar de a fi judecator la CCR (desi jurisprudenta instantelor si a CCR e constanta cu privire la natura juridica a decretelor prezidentiale) facand chiar alegatii cu privire la probitatea sa profesionala (desi art.18 alin. 2 din Codul deontologic ne interzice acest lucru).
Eu cred ca AMR a dat cateva rateuri impresionante in ultimii ani. Cel mai socant a fost lipsa sa din spatiul public in momentul in care, vara trecuta, judecatori, procurori si membri CSM au fost grav atacati de politic si mass-media controlata politic, desi statutul AMR obliga la reactii ferme. Vad insa ca AMR a devenit un justitiabil constant in instantele din Romania. Si mai vad ca AMR nu manifesta deschidere spre dialog, activitatea sa rezumandu-se la scandal public, contestatii in justitie, opozitie fatisa, partizanat. Actiunile sale apar in exclusivitate pe site-urile care batjocoresc magistratii, chiar mai inainte ca aceste actiuni sa fie postate pe site-ul propriu al AMR, vesnic neactualizat. Desi intitulata asociatie a judecatorilor si a procurorilor, AMR nu pare a mai reprezenta interesele procurorilor din Romania, ci ca mai degraba poarta un razboi cu acestia. De altfel, lucrul acesta a devenit vizibil in momentul in care fostul presedinte al AMR, Mona Pivniceru, a negat dreptul unui procuror de a conduce CSM (desi acest lucru il permite insasi Constitutia), aspect confirmat de actuala conducere a AMR.
Independenta justitiei se reflecta si in dreptul magistratilor la libertatea de opinie si mai ales dreptul de asociere al lor. Dar eu cred ca rostul asociatiilor profesionale nu e sa demonteze sistemul din interior si sa atace magistratii. Ci sa construiasca un sistem responsabil si sa sprijine magistratii. Este un lucru pe care – cu parere de rau o spun – AMR nu il mai face de ceva timp. Inca nu e tarziu ca AMR sa isi indeplineasca rolul pentru magistrati si magistratura, nu impotriva acestora.