Cazul Robert Roșu și viitorul justiției

**A apărut motivarea deciziei de eliberare din penitenciar a avocatului Robert Roșu, condamnat inițial de curtea supremă. Iată mai jos o perspectivă personală asupra acestui dosar:**1. Prin sentinţa penală nr. 39/27.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Brașov – Secţia Penală, inculpatul Roșu a fost achitat pentru cinci infracțiuni care i se imputau: constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, complicitate la spălarea banilor, complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave. Inculpatul fusese reținut și apoi arestat la domiciliu în timpul urmăririi penale, din data de 10.12.2015 până la 11.03.2016. 2. Prin decizia penală nr.382/A din 17.12.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală (dosarul nr.345/64/2016), s-a admis calea de atac formulatp de DNA și inculpatul Roșu a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, rezultată din contopirea: - pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal; - pedepsei de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave (în legătură cu Ferma Băneasa) prevăzut de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 297 alin. 1, art. 309 Cod penal și art. 132 din Legea nr. 78/2000. I s-a imputat faptul că s-a implicat, inclusiv prin demersuri cu caracter infracţional, în obţinerea unora dintre cele mai importante bunuri vizate de membrii grupării infracţionale, toți condamnați. În cazul fostei Ferme Regale Băneasa, inculpatul Roşu ar fi contribuit, alături de alţi membri ai grupului infracţional organizat, în principal, inculpatul Truică Remus, la restituirea nelegală a acestui bun revendicat de inculpatul Paul Philippe al României. Deşi inculpatul Roşu a încercat în mod constant să acrediteze ideea că şi-a exercitat doar profesia de avocat, în realitate, prin conduita sa, a încălcat inclusiv reglementările interne şi internaţionale care guvernează această profesie şi care interzic practic implicarea avocatului în demersurile cu caracter infracţional ale clientului său. Inculpatul avea un interes: negociase un onorariu de succes de 2% din valoarea bunurilor revendicate (numai pentru acea fermă suma în joc era de 135 mil euro). Inculpatul a fost depus în Penitenciar în aceeași zi, deși hotărârea avea să fie motivată de abia în aprilie 2021. 3. Prin decizia penală nr. 534/RC din 23.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală (dosarul nr. 1804/1/2021), s-a admis calea de atac numită recurs în casație și inculpatul Roșu a fost achitat pentru ambele infracțiuni pe motiv că faptele de care a fost acuzat nu sunt prevăzute de legea penală. La pag. 802-816 se află motivarea achitării. Pe scurt, instanța de recurs a constatat: - erori majore în stabilirea stării de fapt de către instanța de apel: aceasta a reținut că Roșu s-a pretins avocatul al inculpatului Paul Philippe al României, când documentele de la dosar atestă că îl reprezenta legal și pe acesta; clauzele considerate „neobișnuite” din contractul de cesiune a drepturilor litigioase respectă condițiile din dreptul civil; onorariul de succes nu este interzis de lege; - erori majore în stabilirea stării de drept de către instanța de apel: pe de o parte, activitățile sale nu întruneau elementele constitutive cu privire la infracțiunile care i s-au imputat – constituirea de grup infracțional organizat nu i se poate imputa cât timp a încheiat doar niște acte civile; complicitatea la abuz în serviciu nu există în lipsa unei legături între demersurile inculpatului și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de către funcționar; pe de altă parte, faptele lui se subsumau activităților îndeplinite în calitate de avocat. „Avocatul, potrivit legii, nu este absolvit de răspundere penală, dar a contura o formă de participaţie penală şi a reţine vinovăţia acestuia – care îşi exercită prerogativele profesionale în limitele legii, Codului deontologic şi ale Statutului, servind, prin actele întocmite, apărarea intereselor părţii – constituie o teză profund eronată, de natură a anihila rolul acestuia în procedurile prevăzute de lege. Împrejurarea potrivit căreia Paul Philippe al României nu ar fi fost îndreptăţit la restituirea acestor imobile, nu poate fi imputată avocatului, câtă vreme acesta are obligaţia de diligenţă, în temeiul căreia, folosind întreaga lui pricepere, este ţinut să facă tot ce îi este permis de lege, pentru recunoaşterea dreptului pretins de parte. Natura juridică a legalităţii şi temeiniciei acestor pretenţii este atributul exclusiv al instanţei de judecată”. Inculpatul a fost pus de îndată în libertate, deși motivarea avea să vină după 3 luni și jumătate. 4. Așadar, o persoană care nu a comis ceva interzis de lege a fost reținut de procuror, arestat la domiciliu și menținut în arest de judecătorul de drepturi și libertăți de la curtea de apel, după care a fost condamnat de trei judecători supremi. Nu e greșit să spun că e vorba de o „eroarea judiciară” și nu o „eroare de judecată”. Ea este consacrată în mod definitiv în ultima decizie menționată, care cred că relevă defecțiuni grave ale sistemului juridic pe care sper ca într-o zi să le putem aborda cu toată onestitatea. Deși, de când s-a abandonat lupta împotriva corupției judiciare prin înființarea unui SIIJ ineficient, mă îndoiesc că putem să atingem celălalt subiect sensibil din justiție, și anume pregătirea profesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților. 5. Neîndoielnic, cazul judiciar analizat este unul complex: natura infracțiunilor comise, încrengătura de fapte și persoane implicate, valoarea bunurilor pretinse sunt deosebite. Să nu uităm că, cu excepția lui Roșu, ceilalți inculpați au fost condamnați, inclusiv o altă avocată. Dar în cazul lui Roșu nu este vorba de întocmit în grabă niște acte sau de comis niște erori materiale de către magistrații implicați, ci este vorba - spune instanța de recurs - de înțelegerea greșită a rolului avocatului, de cunoașterea la nivel teoretic a elementelor constitutive ale unor infracțiuni și de stabilirea faptică a acestor elemente pe baza probațiunii de la dosar. Evident, sunt de părere că existența unor asemenea erori la nivelul judecătorilor supremi nu este permisă. Avocatul Roșu a fost arestat și apoi deținut. Probabil va cere despăgubire de la stat pentru perioada în care a fost lipsit de libertate în mod nefondat. Îmi pun problema dacă cineva va avea curajul să meargă mai departe și să stabilească o răspundere personală a celor culpabili de această situație. 6. În ultimii 15 ani, cauzele de pe rolul instanțelor au devenit din ce în ce mai complexe: corupție, spălare de bani, trafic de persoane. Legislația prost redactată a făcut ca legislația să fie modificată în mod repetat, dar la fel de confuz. Ceea ce s-a dorit a fi niște coduri europene la reforma din 2011-2014, s-a dovedit un fiasco, cel puțin în materie penală. Oricum, se pare că legislatorul curent este, de fapt, CCR, nicidecum Parlamentul României. Încărcătura cu dosare la nivelul unor instanțe a devenit sufocantă. Managementul dosarului este un aspect total ignorat. Cauza analizată a început undeva în anul 2015 și s-a finalizat de abia acum. 7. Mă uit la motivarea de 821 de pagini a instanței de recurs: preia cuvânt cu cuvânt motivarea instanței de apel, de abia la pagina 697 începe expunerea fazei de recurs în casație, apoi până la p. 779 sunt prezentate motivele de recurs invocate de părți. Restul e motivarea respingerii tuturor recursurilor în casație și a admiterii unuia singur. Am citit toată motivarea. Mi-a fost extrem de greu să o urmăresc. Modul de expunere a stării de fapt este atât de împrăștiat, se face atâta analiză și nu găsesc partea sintetică. Dacă ar fi să mă uit undeva să înțeleg pe scurt ce s-a întâmplat în această cauză, nu am unde. Decât să citească cineva o astfel de hotărâre, mai bine caută rezumatul făcut de presa care a urmărit cazul. 8. Când eram stagiar, un judecător în vârstă m-a învățat că instanța „constată”, „reține”, „decizie”. Sunt termeni clari, raționali și care dovedesc obiectivitatea, atât de așteptată de la un complet de judecată. Mă uit în motivarea hotărârii date de curtea supremă de câte ori apare termenul „apreciază” și „apreciere” – de peste 300 ori. Așadar, o dată la două pagini judecătorii cauzei introduc un cuvânt ce relevă subiectivitatea. 9. În cursul carierei am sesizat că există hotărâri pe care le poți motiva „și așa, și așa”. Îți trebuie ceva verticalitate să te rupi de practica lui „așa se face” sau „lasă, că se îndreaptă în apel/recurs” și să aplici legea, potrivit jurământului depus la începutul carierei, care nu trebuie uitat nicio clipă, căci el e angajamentul în fața conștiinței tale. Judecătorul trebuie să fie liber să ia deciziile pe care le crede de cuviință, dar numai potrivit legii și probelor de la dosar. El are oameni în față, cu destine, nu simple dosare de hârtie. Cam asta ar fi normalitatea. 10. „Justiția nu e despre ce e acum, ci despre ce trebuie să fie”, mi-a spus cândva o avocată. Oare, ce va modifica cauza – pardon, tragedia – Roșu în justiția română?