]Ce nu as fi facut daca eram ministrul justitiei si trebuia sa decid cu privire la soarta unei institutii de care raspund politic si cu privire la cariera unui inalt magistrat?
1. Nu as fi aparut in ultima luna la TV sa anunt ca nu am luat nicio decizie, sa avertizez ca daca nu il schimb pe Morar partidele pot desfiinta DNA etc, stiind ca de fapt am cerut inca din iunie 2008 detasarea in Ministerul Justitiei a unui magistrat pe care il voi propune ca sef DNA. In momentul de fata, discursul calm si aparent logic al ministrului cum ca nu luase nicio decizie si-a pierdut orice credibilitate.
2. Nu as fi facut conferinta de presa in care sa anunt decizia mea cu privire la cariera unui magistrat, fara a discuta in prealabil cu acesta. E jenant pentru un magistrat sa vada ca organismele responsabile de cariera lui discuta despre viitorul sau fara ca el sa stie. Sau, mai mult, sa afle din mass-media ce soarta il asteapta. Ca sa nu mai spun ca nu neaparat denota lipsa de stima a celui care face propunerea pentru un inalt magistrat, ci indica clar existenta unor interese ascunse.
3. In nici un caz nu as fi propus actualului sef al DNA sa ocupe un post secund de conducere in aceeasi structura. Adica, pe de o parte spun ca nu e chiar asa de bun ca sef, pe de alta parte il las totusi in varful ierarhiei. Nu da bine nici pentru argumentele mele, nici pentru imaginea lui Morar care se vede astfel umilit.
4. Nici in ruptul capului nu as fi spus publicului ca il expediez pe Morar intr-o structura externa, anume creata pentru el. Nu am stiut pana acum ca se pot crea anumite posturi pentru anumite persoane. Acum o stim si asta spunem multe. Oricum, eventual intai as fi creat postul, si asta cu ceva timp inainte, dupa care i-as fi facut propunerea in particular, apoi numai in caz de accept as fi anuntat aceasta public.
5. Nu as fi facut nominalizarea unei persoane pentru un post inalt fara a o prezenta publicului. Sa vii sa spui *propun pe X care nu e insa de fata fiind in strainatate*, e contrar unui PR sanatos. Daca tot era musai sa plece, as fi amanat anuntul public al propunerii pana se intorcea.
6. Nu as fi nominalizat in fruntea unei structuri a magistraturii o persoana (chiar detasata) din Ministerul Justitiei. Cu toata independenta pe hartie a magistratilor, din moment ce un judecator sau procuror este detasat intr-o structura a Guvernului, lipsa sa de impartialitate este deja prezumata.
7. As fi lucrat cu persoana propusa la un CV conceput dupa toate exigentele. Primul contact cu mass-media e cel mai important, iar eticheta pe care ti-o lipeste o data greu o mai dai jos. Trec peste faptul ca CV-ul trimis presei si nepus pe site sunt f.multe date nenecesare (de ex, ce importanta are nr si data eliberarii unui certificat, sau datele de identificare a proiectului international pentru care am participat la un seminar?!), si ca nu informatiile nu sunt oferite pentru a demonstra un anume ceva. Marturisesc insa ca nu inteleg ce importanta pentru un post de sefie DNA are faptul ca procurorul propus are brevet de parasutist – ar fi putut avea daca scria la hobby ca practica parasutismul, ceea ce ma face sa o admir pentru curaj si risc. Apoi, nu stiu ce importanta are ca a fost invatator inainte de a incepe facultatea de drept. Dar cu siguranta da de banuit lipsa unor ani din CV-ul ei, din 1982 pana in 1990. Plus ca as fi incercat sa acopar cumva lipsa unui curs de management si a unei specializari anticoruptie, neinsistand asa de mult pe seminarii in domeniul sigurantei, informatiilor si a crimei organizate. La urma-urmei, persoana ar putea fi si sef, si lucrator intr-o structura anticoruptie.
SoJust pune la dispozitia publicului CV-ul d-nei Monica Serbanescu.