Comportamentul integru se traduce, printre altele, prin comportamentul cinstit, necorupt. In general, folosirea termenului corupţie este in legatura cu cel de mita sau şpaga. In realitate, corupţia nu se reduce la darea-luarea de mita.
1. Reglementari internaţionale:
a. Cea mai cunoscuta definiţie este cea emisa de Transparency International (TI): corupţia este folosirea abuziva a puterii publice incredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale. Nu este vorba doar de beneficiile de natura financiara, ci şi de avantajele de alta natura.
b. ONU, in Codul de Conduita al Celor Imputerniciţi cu Executarea Legii[[1]] arata ca definiţia corupţiei, data de legile naţionale, trebuie sa cuprinda comiterea sau omisiunea indeplinirii unui act ce ţine de indatoririle lor sau e in legatura cu acestea, ca raspuns la oferirea de mita, promisiuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori indeplinirea necorespunzatoare a acestora (comentariu, art 7 pct b).
In Programului Global impotriva corupţiei, ONU declara ca „esenţa fenomenului corupţiei consta in abuzul de putere savarşit in scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, in sectorul public sau in sectorul privat”.
Convenţia ONU impotriva corupţiei nu da o definiţie corupţiei, considerand ca acest concept este in continua evoluţie şi natura sa comporta multiple abordari. Convenţia adopta o manera descriptiva, care acopera forme variate de corupţie care exista in prezent, dar ofera cadrul şi pentru forme ce pot aparea in viitor. Astfel, Convenţia obliga statele membre sa prevada ca infracţiuni: corupţia, traficul de influenţa, abuzul de funcţie, imbogaţirea ilicita (inclusiv din sectorul privat), spalarea produsului infracţiunii, tainuirea, obstrucţionarea bunei funcţionari a justiţiei. Convenţia mai obliga la incriminarea faptelor de corupţie comise de persoanele juridice şi a faptelor de participaţie şi pregatire ori tentativa a unor asemenea infracţiuni.
UNDP, in strategia sa *Fighting Corruption to Improve Governance (1998), defineşte corupţia drept: abuzul de putere publica, funcţie sau autoritate pentru beneficiu privat – prin mita, şantaj, trafic de influnţa, speed money[[2]]* sau delapidare.
c. Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publica sau incredere pentru beneficiu privat[[3]].
d*. Grupul de experţi pentru corupţie al INTERPOL defineşte corupţia ca fiind ‘indeplinirea sau neindeplinirea unui act de catre indivizi sau organizaţii publice sau private, prin incalcarea legii şi increderii pentru profit sau beneficiu[[4]].*
e. Consiliul Europei - in Convenţia civila privind corupţia arata ca prin corupţie se inţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afecteaza exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit. (art.2).
f. Uniunea Europeana, in Comunicarea Comisiei catre Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensiva a UE impotriva corupţiei (2003), adopta definiţia corupţiei folosita de Programul Global al Naţiunilor Unite impotriva corupţiei: abuzul de putere pentru caştig privat.
2. Reglementări interne
a. În Strategia Naţională Anticorupţie[[1]], adoptată de Guvernul României pentru perioada 2005-2007, actele de corupţie sunt definite ca fiind acele demersuri care lezează distribuţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.
b. În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate infracţiunile: conflictul de interese[[2]], luarea de mită[[3]], darea de mită[[4]], primirea de foloase necuvenite[[5]] şi traficul de influenţă[[6]] în cadrul capitolului referitor la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pentru a se respecta reglementările internaţionale, ar mai trebui incluse şi infracţiuni precum represiunea nedreaptă (art. 268), arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266), încercarea de a determina mărturia mincinoasă (art.261) etc.
c. O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie[[7]] care reglementează infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni aflate în legătură directă cu infracţiuni de corupţie sau infracţiuni asimilate acestora, infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.
Legea operează cu patru categorii de infracţiuni ce sunt incidente în cazul celor care activează în sectorul juridic:
- infracţiuni de corupţie: în afara infracţiunilor de la art. 254-257 din Codul Penal, intră în această categorie cumpărarea de influenţă[[8]] şi mituirea unui funcţionar străin sau al unei organizaţii publice internaţionale[[9]]. Legea prevede că dispoziţiile sale se aplică, printre alte categorii: persoanelor care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice (art.1 lit a); celor care exercită atribuţiile de control (art.1 lit.c); dacă persoana are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, faptele la care se referă art. 254-257 Cod Penal sunt sancţionate mai grav (art.7); faptele sunt sancţionate şi dacă sunt comise de persoane care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe (art.81);
- infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie: cele prevăzute de art. 11[[10]], art. 12 lit.b[[11]], art.131[[12]] şi art. 132[[13]];
- infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: cele la care se referă art. 17[[14]];
- infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: legate de modul de administrare al bugetului, fondurilor şi resurselor Comunităţilor.
[[1]] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.
[[2]] Conflictul de interese (art 2531): Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participã la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul sãu, o rudã ori un afin pânã la gradul II inclusiv, sau pentru o altã persoanã cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncã în ultimii 5 ani sau din partea cãreia a beneficiat ori beneficiazã de servicii sau foloase de orice naturã, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publicã pe duratã maximã. Dispozițiile alin. 1 nu se aplicã în cazul emiterii, aprobãrii sau adoptãrii actelor normative.
[[3]] - Luarea de mita (art. 254): fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Dacă în momentul săvârșirii acțiunii, făptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lăsa să se creadă acest lucru, atunci va fi săvârșită infracțiunea de înșelăciune (art. 215 Cod Penal ).
[[4]] Darea de mita (art. 255): promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar public, direct sau indirect, în scopul determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.
[[5]] Primirea de foloase necuvenite (art. 256): primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase (așa numitele "atenții": cadouri, sacoșe cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.), după ce a îndeplinit un act, în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.
[[6]] Traficul de influență (art. 257): primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de o persoană, care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act, ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Dacă funcționarul nu există, nu are în competență îndeplinirea actului care îl interesează pe cumpăratorul de influență, sau acest act deja era îndeplinit atunci este vorba despre infracțiunea de înșelaciune (art. 215 Cod Penal).
[[7]] Legea a fost publicată în M.Of. nr. 219 din 18 mai 2000, modificată prin OG nr. 83 din 29 august 2000, publicată în M.Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 şi prin Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004, privind modificarea şi completarea Legii nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004, prin OUG nr. 124 din 6 septembrie 2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în M.Of. nr. 842 din 19 septembrie 2005, prin OUG nr. 50 din 28 iunie 2006, publicată în M.Of. nr. 566 din 30 iunie 2006.
[[8]] Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu (art.61).
[[9]] Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale (art.82).
[[10]] Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite.
[[11]] Folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
[[12]] Infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele arătate la art. 1.
[[13]] Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
[[14]] a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a (infracţiuni de corupţie) şi a 3-a (infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie), precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune; b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol; c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; d1) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a; i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a; k) infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.
---
[[1]] Code of Conduct for Law Enforcement Officials, adoptat prin Rezoluţia 36/169 din 17 dec. 1979. Prin law enforcement officials se înţelege orice persoană cu atribuţii poliţieneşti, în special cea de arestare şi deţinere. Este disponibil la http://www2.ohchr.org/english/law/codeofconduct.htm
[[2]] Sume de bani date pentru a grăbi eliberarea altor sume de bani.
[[3]] The IMF's Approach to Promoting Good Governance and Combating Corruption - A Guide, 2005 http://www.imf.org/external/np/gov/guide/eng/index.htm.
[[4]] Grupul de Experţi pentru Corupţie al INTERPOL http://www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC.
[[5]] Aprobată prin HG nr. 232 din 2005.