Justitia e coloana vertebrala a societatii. Ea are rostul de a regla atat diferendele dintre persoanele fizice si juridice, cat si pe cele dintre acestea si autoritati. Practic, justitia e si putere, si contraputere în acelasi timp. Asteptarile sunt foarte mari de la justitie, ca urmare criticile sunt numeroase. Comisia Europena ne-a impus anumite conditii înaintea aderarii (împartirea aleatorie a dosarelor, strategii de reforma pe termen mediu, strategii anticoruptie) si ne-a monitorizat în urmatorii ani dupa aderare. Sunt convins ca fara aceasta supraveghere, autoritatile decidente ar fi stopat orice îmbunatatiri pentru a obtine o justitie competenta, prietenoasa si responsabila.
Judecatorul din Romania are exact acea independenta de care are nevoie pentru a da hotarari neinteresate, raportandu-se doar la lege si la probele de la dosar. Este adevarat însa ca e o problema cu independenta procurorului, care, constitutional, este sub autoritatea ministrului justitiei, legal este independent, dar tot legea prevede ca este subordonat sefului ierarhic. Or, daca recunoastem ca procurorii sunt magistrati, atunci trebuie sa realizam ca independenta justitiei presupune ca si conditie sine qua non independenta procurorului. Dar aceasta independenta nu înseamna lipsa oricarui control, caci atunci s-ar ajunge la arbitrariu. Prin urmare, trebuie creata o balanta între independenta (al carei scop este asigurarea unui act de justitie impartial) si responsabilitate.
Interviul pe larg in Gazeta de Cluj
Cristi Danileţ: „Sistemul are hibe”