]Reporter: Conform raportului MCV al Comisiei Europene, România ar trebui să lucreze mai intens la consolidarea statului de drept, deşi CE recunoaşte că România a făcut unele progrese în acest sens. Oficialii europeni solicită ca toţi parlamentarii care au fost găsiţi incompatibili să demisioneze, iar celor anchetaţi (Ion Stan, Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre) să li se ridice imunitatea. În plus, CE consideră că aleşii români nu trebuie să mai încerce să se sustragă legii. Cum comentaţi toate aceste impresii şi solicitări ale CE?
**Cristi Danileţ: Raportul de acum câteva zile este unul suplimentar, generat de evenimentele îngrijorătoare de astă-vară, când statului român i s-a impus de către CE îndeplinirea rapidă a unor măsuri. Constatările şi recomandările de acum sunt scrise într-un mod diplomatic. Dacă vrem să fim realişti, trebuie să acceptăm: e cel mai dur raport pe care l-am putut citi în ultimii şase ani la adresa României. Statutul meu de judecător nu îmi permite să fac referiri la anumite persoane, dar cred că dorinţa CE e clară: atât timp cât suntem în UE, trebuie să respectăm regulile UE. Iar Uniunea îşi doreşte de la orice stat membru: democraţie constituţională, stat de drept, justiţie independentă şi eficientă, integritate în îndeplinirea funcţiilor.
Comisia Europeana şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la procedura de numire a procurorului general şi a procurorului-şef al DNA? Ce părere aveţi despre acest lucru?
E o dovadă de incapacitate instituţională şi lipsă de dialog dacă de atâta timp nu avem şefi plini la Ministerul Public. Eu am propus încă de vara trecută să avem un dialog tripartit: Ministerul Justiţiei, CSM şi Administraţia Prezidenţială cu privire la procedură şi oameni. El a lipsit. Dovada eşecului procedurii este avizul negativ de la CSM pentru cei doi candidaţi propuşi de ministru, şi respingerea lor de către Preşedinte. E necesar ca imediat să fie declanşată o nouă procedură, aceasta să aibă acceptul tuturor instituţiilor implicate, iar avizului CSM să i se acorde importanţa cuvenită. Sper că nu peste mult timp acest aviz să devină din unul consultativ, cum este acum, unul conform, cum lasă CE să se înţeleagă că ar trebui să fie.
Ar trebui să-şi facă griji România în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen, având în vedere raportul MCV?
Cu siguranţă. O ţară cu probleme de funcţionare a instituţiilor esenţiale, un stat unde corupţia este endemică, unde demnitarii se sustrag legii, nu prezintă încredere. Iar încrederea este esenţială în existenţa UE.
Revenind la numirile procurorului general şi a procurorului-şef al DNA, premierul Victor Ponta a declarat recent că, în opinia sa, acestea ar trebui să fie făcute de CSM, prin concurs, fără implicarea ministrului Justiţiei (în ceea ce priveşte propunerile) şi a preşedintelui României (în ceea ce priveşte numirile propriu-zise). Această părere este susţinută şi de către şeful statului, Traian Băsescu. În schimb, ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, consideră că numirile ar trebui făcute de către primul-ministru. Care este părerea dumneavoastră în legătură cu aceste afirmaţii?
Declaraţiile politicienilor par a fi până la un moment dat în consens. Dar când e de pus în practică un angajament afirmat, lucrurile stau altfel. Aş vrea să văd că se modifică un singur articol din Legea nr. 303/2004 (legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor - n.r.), unde să se introducă sintagma "aviz conform" când este vorba de rolul CSM în procedura de numire a şefilor din Ministerul Public. În timp, putem discuta dacă procedura nu ar trebui cumva să excludă de tot implicarea ministrului Justiţiei. Pentru început, ar trebui făcută o mică modificare. Are cineva de gând să şi-o asume? Mă îndoiesc.
Săptămâna aceasta premierul Victor Ponta a declarat, înainte de a fi făcut public raportul MCV, că în document nu va fi criticat Guvernul, pentru că şi-a îndeplinit toate cele 11 puncte cerute de Comisia Europeană şi că vor fi criticate alte instituţii, precum CSM. Totodată, primul-ministru a adăugat că "bătăliile interne din CSM" nu pot fi reproşate Executivului? Care este poziţia dumneavoastră faţă de aceste declaraţii?
Nu numai Guvernul este criticat în Raport, ci şi Parlamentul. Nu toate cele 11 puncte cerute astă-vară de Barosso au fost îndeplinite. Cel puţin în ceea ce priveşte justiţia, asaltul ei a fost unul continuu: politicieni de prim rang şi-au permis să critice hotărâri judecătoreşti, să critice procurori, judecători şi membri CSM, să organizeze manifestaţii publice împotriva unor acte de justiţie, să emită acte prin care ocolesc respectarea legii şi a justiţiei. Cât priveşte alegerile pentru conducerea CSM, eu reamintesc declaraţiile unor membri ai Guvernului, inclusiv ale premierului prin care au spus în mod clar cine ar trebui şi cine nu ar trebui să conducă CSM. A fost destul să se inflameze lucrurile şi să se dea naştere speculaţiilor cu privire la politizarea justiţiei. E inacceptabil ca noi, cei din CSM sau colegii mei din instanţe şi parchete, să fim împărţiţi în tabere politice. Justiţia e în afara politicii. De altfel, există viaţă şi în afara politicii, chiar dacă unora le e greu să creadă asta.
CE a inclus în raportul MCV şi o serie de sesizări cu privire la doi demnitari, respectiv Relu Fenechiu şi Liviu Dragnea, oameni politici care sunt anchetaţi penal. Consideraţi că, în această situaţie, cei doi ar trebui demişi de premierul Victor Ponta sau ar trebui să-şi dea demisia din funcţiile de demnitate publică şi ulterior să renunţe la imunitatea parlamentară?
Nu pot face referiri la politicieni în concret. Pot să spun doar atât: o persoană care este parte într-un proces e considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. Într-un stat unde legea contează, e de aşteptat ca pe durata procesului aceste persoane să nu încerce să influenţeze în vreun fel derularea procedurilor. Imunitatea nu trebuie să se transforme în impunitate – numai aşa legea poate fi egală pentru toţi şi nimeni nu trebuie să fie deasupra legii.
Reporter: CSM încă acuză existenţa unor presiuni politice asupra instituţiei? Cine face aceste presiuni şi de ce? În plus, raportul MCV, sesizează în premiera că unii reprezentanţi ai mass-media hărţuiesc şi pun presiune asupra unor oficiali-cheie şi judecători. Credeţi că presiunile invocate de CSM au legătură numai cu acest aspect sau şi cu altele?
**Cristi Danileţ: Când parlamentarii spun că CSM trebuie să răspundă în faţa Parlamentului, când premierul spune public înainte cu o zi de alegerile pentru conducere cine nu trebuie ales, când ministrul Justiţiei în ziua alegerilor spune că preşedintele CSM proaspăt ales trebuie să îşi dea demisia iar un alt ministru îşi exprimă stupefacţia pentru persoana celui ales, când premierul din nou spune cine trebuie revocat din CSM, cum să nu fie considerate toate astea presiuni? Să ne înţelegem: nu suntem un pension de domnişoare, nu ne plângem la fiecare cuvânt ce nu ne convine. Dar ştim care sunt limitele noastre şi mai ales ale celorlalţi. E clar că toţi cei enumeraţi mai sus vor un CSM de o anumită factură: tăcut, obedient, inactiv.
Or, asta nu se potriveşte cu misiunea CSM prescrisă de instrumentele internaţionale la care România e parte şi cu rolul său constituţional: CSM este obligat să apere independenţa justiţiei, nu numai guvernând sistemul de justiţie pentru că întreaga carieră a magistraţilor să nu fie influenţată politic, ci şi prin reacţii prompte şi ferme când independenţa structurală a sistemului este atinsă. Asta este exact ceea ce a făcut CSM astă vară, când a existat un grav derapaj constituţional provocat de clasa politică.
Iar reacţiile CSM au fost recunoscute ca fiind cele adecvate atât de către Comisia de la Veneţia în raportul din decembrie 2012, cât şi în cele al Comisiei Europene din iulie 2012 şi ianuarie 2013. Noi nu am reacţionat de partea vreunei formaţiuni sau curent politic, ci în virtutea rolului nostru instituţional şi a îndatoririlor deontologice ce revin magistraţilor, obligaţi fiind să susţinem şi să apărăm statul de drept.
Săptămână trecută, primul-ministru Victor Ponta a precizat că nici Guvernul, niciun alt om politic nu vor interveni în procesul alegerilor de la CSM a vicepreşedintelui. Credeţi că această declaraţie ar putea fi un fel de recunoaştere a faptului că a existat implicare politică în CSM? Dacă da, atunci care ar fi instituţiile sau oamenii politici care au avut astfel de acţiuni?
Alegerile pentru conducerea CSM e o problemă internă a justiţiei. Nimănui din afară, cu atât mai mult politicienilor, nu le este permis să intervină în vreun fel. Noi am încercat să facem aceste proceduri cât mai transparente, cu publicare de proiect şi transmiterea online a şedinţei. Am ales preşedintele pe 4 ianuarie, care nu mai are nicio problemă de legitimitate, fiind reconfirmat în funcţie săptămâna trecută. Recent am şi adoptat reguli mai clare pentru procedura de alegerea a vicepreşedintelui. Oricum, eu nu înţeleg care e miza: mandatul celor din conducere este pentru un an de zile, iar ceea ce trebuie să fie puternic în instituţia noastră este Consiliul ca atare, nu conducerea.
În legătură cu modificarea statutului parlamentarilor, despre care se spune că ar extinde imunitatea acestora, cum credeţi că va afecta acest lucru mersul justiţiei şi eficienţa acesteia în ceea ce priveşte anchetarea şi acţionarea în instanţă a parlamentarilor? De asemenea, secretarul general al Consiliului European, Thorbjørn Jagland, a afirmat recent că evaluează aceste aspecte, dacă modificarea statutului oferă o mai mare imunitate parlamentarilor. În ce măsură va afecta acest lucru România, ca stat membru UE, şi ce măsuri ar putea lua oficialii europeni, în cazul în care constată că este adevărată această situaţie?
Lumea nu înţelege ce este această imunitate. Ei bine, ea e menită să ocrotească parlamentarul pentru afirmaţiile politice pe care le face în cameră. Aşadar, orice infracţiune de drept comun comisă în timpul exercitării atribuţiilor (de exemplu, lovirea unui coleg parlamentar, sau furtul unui bun), ori în afara acestora (de exemplu, un act de corupţie sau un accident de circulaţie) trebuie să atragă răspunderea penală întocmai ca pentru orice alt cetăţean. La noi, din lipsa unei culturi adecvate cu privire la responsabilitate şi integritate, s-a extins şi legal, dar şi practic această imunitate. Până în 2003, justiţia trebuia să ceară aprobare pentru luarea măsurilor preventive şi pentru trimiterea în judecată a unui parlamentar chiar de la colegii acestuia. După revizuirea Constituţiei, a rămas această procedură numai pentru percheziţie, reţinere şi arestare. La miniştri e mai grav, în cazul lor trebuie cerută încuviinţarea pentru însăşi demararea procedurii penale, ceea e aberant!
Cert e că legislaţia şi practica noastră nu corespunde cu exigenţele europene: există rapoarte GRECO (Grupul de state contra corupţiei – n.r.) şi decizii CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului – n.r.) care lămuresc limitele imunităţii. În mod voit însă, ele nu sunt respectate. Iar consecinţele le vedem cu toţii: cel puţin impresia că parlamentarii şi miniştrii sunt deasupra legii.
Care sunt mai exact motivele invocate pentru solicitarea revocării dumneavoastră din funcţia de membru al CSM şi a judecătoarei Alina Ghica? Reprezentanţii Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) susţin că motivele acestor cereri sunt legate de o serie de declaraţii făcute anul trecut de dumneavoastră şi de judecătoarea Alina Ghica "care nu-şi au locul într-o profesie independentă". Au stat aceste solicitări de revocare la baza retragerii candidaturii dumneavoastră şi a judecătoarei Alina Ghica pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM?
La CSM au fost depuse hotărârile adunărilor generale care au decis solicitarea revocării mele şi urmează să vină documentele şi pentru colega Alina Ghica. Încă nu am avut acces la ele, trebuie să stabilim o procedură în acest sens.
Nu ştiu ce au declarat reprezentanţii UNJR, dar vreau să cred că nu pentru declaraţii de anul trecut s-a demarat prezenta procedură. Daca s-a întâmplat ceva anul trecut care a nemulţumit colegii, trebuia să discutăm atunci. Din contra, eu am întocmit un raport de activitate şi anul trecut, şi anul acesta, am vizitat multe instanţe şi am avut multe intervenţii în spaţiul public pentru apărarea independenţei lor. Nu am nimic să îmi reproşez din punctul acesta de vedere.
Dar aş fi vrut să văd că asociaţiile profesionale au vreo reacţie când judecătorii de curte supremă sunt terfeliţi în presă, când procurorii sunt făcuţi infractori, când membrii CSM sunt atacaţi pe viaţă privată, când miniştrii instigă cetăţenii la revolte publice împotriva unor hotărâri judecătoreşti, când parlamentarii nu pun în aplicare hotărâri ale instanţelor, când premierul critică hotărâri nedefinitive cu privire la vreun politician. Disensiunile din sânul corpului judiciar trebuie rezolvate în interior. Nu folosesc nimănui declaraţiile belicoase interne, doar alimentează speculaţiile din afară. Sunt şi am fost pentru dialog continuu, din păcate acesta este fracturat şi asta nu din vina mea.
Cum comentaţi cazul Dan Voiculescu, care din nou a renunţat la mandatul de senator, după ce termenul dosarului întocmit pe numele său cu privire la privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) a fost schimbat pentru judecare pe data de 31 ianuarie de către instanţa supremă? Consideraţi că ar putea fi aceasta o metodă de a se sustrage justiţiei şi dacă da, va da rezultate?
Legea îi permită să o facă. Ca inculpat, poate să îşi facă orice apărare care e legală şi e permisă de judecător. Cu siguranţă va avea parte de un act de justiţie corect, indiferent cine sunt cei care vor soluţiona cauza. Eu am încredere în judecători, indiferent la ce instanţă activează aceştia.
Reîntorcându-ne la alegerile pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM, care ar fi motivele amânării acestora, în condiţiile în care chiar săptămâna trecută a fost din nou reprogramată şedinţa CSM, din lipsă de cvorum? Mai sunt candidaţi dornici să participe la aceste alegeri?
Preşedintele CSM (Oana Schmidt Hăineală - n.r.) este şi va fi în acest an un procuror. Legea spune că în această situaţie vicepreşedintele trebuie să fie un judecător. În secţia de judecători am avut mai multe discuţii cu privire la persoana cea mai nimerită şi procedura cea mai potrivită de prezentare a candidaţilor.
Eu nu voi mai participa la alegerile pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM. Din moment ce se pune în discuţie calitatea mea de membru al CSM, nu mi se pare adecvat să insist în candidatură. Un alt coleg şi-a anunţat deja intenţia şi sunt sigur că marţi vom avea un vicepreşedinte al CSM. Oricum, nu de asta depinde funcţionarea consiliului. Nu am avut nicio sincopă până acum.