] In Romania anilor 2005-2009, datorita legislatiei incoerente si a modificarilor facute in conditii neconstitutionale, mai multe categorii de angajati publici au fost nevoiti sa apeleze la justitie pentru a-si valorifica drepturile salariale legale, dar neonorate de executiv, folosind aceleasi cai legale ca oricare alt angajat. Astfel, magistrati, personal auxiliar, consilieri din Ministerul Justitiei, politisti, functionari publici, profesori, angajati in institutii de cultura etc au dat in judecata ordonatorii de credite si au obtinut, cei mai multi dintre ei, titluri executorii contra organelor executive.
Fara a fi parte in aceste cauze, Guvernul Romaniei a decis prin ordonante de urgenta repetate (una dintre ele gasita si ca neconstitutionala) sa amane esalonarea acestor plati. Desigur, aceste acte normative au fost initiate de Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice, principalii debitori. Cu alte cuvinte, desi exista hotarari judecatoresti cu putere de lege care obliga una dintre parti la o anumita prestatie, debitorul decide cu de la sine putere ca nu se supune acestei hotarari decat in modalitatea si la termenul ales de el.
Mai mult, in luna lui martie 2010 ministrul justitiei a avut intalniri regionale cu judecatorii la sediile instantelor. La unele dintre acestea, a atras atentia judecatorilor despre modul in care solutioneaza/vor solutiona procesele in care Statul este parte. Acum cateva zile, asa cum reiese dintr-o stire recenta, acelasi ministru a sesizat inspectia CSM cu privire la magistratii care incuviinteaza demararea procedurii de executare silita in care parte este Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor. Anul trecut erau amenintati executorii judecatoresti care indrazneau sa inceapa procedurile de executare impotriva acestor debitori. In fine, ministrul finantelor acum doua zile a afirmat ca daca va da dreptate celor nemultumiti de reducerile salariale, Justitia isi asuma riscul intrarii Romaniei în incapacitate de plata.
Reamintesc ca Guvernul Romaniei are deja antecedente in materia neexecutarii hotararilor judecatoresti, cea ce a atras din partea Consiliul Europei ce-infringement-asupra-romaniei de catre Comisia Europeana ce vor fi urmate de chemarea noastra in fata Curtii de la Luxembourg.
Indraznesc sa cred ca unii dintre cei implicati in expunerea mai de mai sus stiu ca au la dispozitie o cale legala, care se numeste contestatia la executare, unde se pot invoca impedimente la executarea unui titlu executoriu, fiu el si o hotarare judecatoreaca. Insa ma indoiesc ca stie cineva ca prin actele descrise mai sus aduce o grava atingere independentei institutionale a justitiei, a carei finalitate este tocmai executarea hotararii judecatoresti, capitol profund deficitar in Romania si inca necuprins in nici un plan de reforma. De aceea, reiau unele sustineri dintr-un material recent scris in Revista THEMIS (p.74 si urmat) pe tema independentei structurale a justitiei:
Autoritatea executivă nu poate să soluţioneze ea însăşi, definitiv sau irevocabil, niciun proces, să împiedice cursul judecăţii sau să se opună executării hotărârilor judecătoreşti (CEDO, hotărârea Hirschhorn vs. România, din 26 iulie 2007; hotărârea Şandor vs. România din 24 martie 2005, hotărârea Săcăleanu vs. România din 6 septembrie 2005). Ministrul nu poate emite circulare sau instrucţiuni cu privire la soluţionarea anumitor cauze. Puterea judiciară nu poate sub nicio formă să tolereze avertismentele, obiecţiunile, dezaprobările, sugestiile sau solicitările puterii executive cu privire la modalitatea în care cauzele sau un anumit tip de cauze sunt soluţionate. Standardele Minime de Independenţă Judiciară, adoptate de International Bar Association (1982, New Delhi) prevăd că miniştrii nu vor exercita nici un fel de presiuni asupra judecătorilor nici vădit, nici în secret şi nu vor face declaraţii care afectează negativ independenţa judecătorilor, priviţi individual sau a puterii judecătoreşti, ca întreg (pct. 16). Intervenţiile autorităţilor guvernamentale, ale şefului Statului într-o procedură în curs, oricare ar fi motivele invocate pentru a le justifica, pot să fie incompatibile cu independenţa tribunalelor, prin conţinutul şi modalitatea în care ele sunt exercitate. Oricare ar fi impactul real al unor asemenea intervenţii asupra derulării procedurii, în mintea justiţiabililor pot trezi suspiciuni obiective privind independenţa justiţiei. Acestea relevă „o lipsă de respect faţă de puterea judiciară” (CEDO, hotărârea Sovtransavto Holding vs. Ucraina din 25 iulie 2002). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o decizie a ministerului privatizării ucrainean prin care se suspendă executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti împotriva unui combinat industrial reprezintă atât o atingere gravă a dreptului de acces la justiţie, cât şi o lipsă de independenţă a justiţiei, a cărei activitate este perturbată grav de executiv.
Ca magistrati, dorim sa ne stim aparati de interferenta executivului care prin actiuni politice incearca sa influenteze solutiile din dosare - e un lucru periculos nu pentru noi, ci pentru cetateanul ale carui drepturi suntem chemati sa le aparam insa partea cu care se confrunta in proces e vreo autoritate publica/statala. Dorim sa vedem ca activitatea noastra se finalizeaza in toate situatiile prin respectarea autoritatii hotararilor judecatoresti - numai astfel putand fi vorba de implinirea scopului justitei. Si dorim ca fiecare putere sa isi indeplineasca atributiile in mod constitutional - conditie esentiala a statului de drept.
Din pacate, democratia in Romania este una originala. Si tare mi-e ca la modificarile preconizate ale Constitutiei cineva se va gandi ca trei puteri sunt deja prea multe.