1. Președintele României nu avea de ales: deciziile CCR trebuie respectate, indiferent cât ar fi de nepopulare sau neplăcute. Asta înseamnă statul de drept: societatea care se supune legilor, deciziilor CCR date în interpretarea Constituției și hotărârilor judecătorești date în numele legii.
2. Doamna Kovesi nu mai este de azi șeful DNA. Merită felicitări pentru activitatea sa. Ea și toată echipa sa: poliție judiciară, procurori, grefieri, specialiști. Felicitări!
3. Lupta anticorupție, începută de procurorii Daniel Morar și apoi L.C.Kovesi, trebuie să continue. Anticorupția este o politică de stat a oricărei țări civilizate.
4. Ministrul Justiției nu are ce căuta în numirea șefilor de parchete. Și nici în gestionarea carierei magistraților. Pentru aceasta s-a creat în anul 2004 un CSM independent.
5. Populația ar trebui întrebată dacă își dorește procurori controlați politic și subordonați unui ministru, ori procurori independenți. Eu constat că standardul internațional este în favoarea independenței procurorilor, mai ales a celor anticorupție.
6. Pe actuala legislație, pentru numirea unui șef la DNA, procedura este următoarea: ministrul justiției face propunere, CSM avizează consultativ, iar Președintele țării numește. Acesta poate refuza propunerea (dar refuzul va putea fi exercitat o dată, potrivit modificărilor care vor fi în curând publicate în Monitorul Oficial). Pentru a elimina suspiciunile de politizare, ministrul trebuie să facă o procedură transparentă.
7. Este adevărat că o instituție nu se reduce la o persoană. Dar liderul contează enorm. Așa că trebuie să fim extrem de atenți la modul în care va fi selectat următorul șef al DNA.