Hans Kelsen (1881-1973)[/caption] În urmă cu șase luni, în numele asociației „Inițiativa pentru o cultură democratică”, mi-am exprimat opinia fermă cu privire la organizarea unor dezbateri serioase cu privire la modernizarea Curții Constituționale ca aceasta să-și redobândească credibilitatea.*O propunere legislativă pentru modificarea legii nr. 47/1992 a CCR, depusă astăzi la Camera Deputaților, îmi oferă oportunitatea de a participa la aceste dezbateri. Astfel, potrivit inițiatorului, judecătorii CCR ar urma să fie numiți în continuare politic, însă doar din rândul judecătorilor de carieră și numai cu avizul CSM.Reamintesc că, în prezent, orice licențiat în drept care are 18 ani vechime în activitate juridică, înaltă competență profesională și susținere politică, poate fi numit ca judecător CCR de către Senat, Camera Deputaților și Președintele României. Istoria ne arată că membrii CCR au fost până acum profesori de drept, avocați, consilieri juridici (majoritatea acestor trei categorii fiind și politicieni), membri ai Parlamentului, magistrați (aceștia din urmă începând cu anul 2013). Potrivit proiectului amintit mai sus, Curtea ar urma să fie alcătuită exclusiv din judecători ai instanțelor, suspendați pe perioada exercitării mandatului la CCR. Cum sunt numiți câte 3 judecători din trei în trei ani, ar însemna că vom avea o Curte Constituțională în întregime cu magistrați de carieră începând cu anul 2028.*În episodul de azi voi exprima o opinie critică în legătură cu propunerea menționată, urmând ca în episoadele următoare să prezint viziunea pe care o împărtășesc: În lume există două modele de control constituțional al legilor:
- cel european: prin intermediul unor instanțe specializate, dar care nu fac parte din puterea judecătorească - a fost propus de filosoful Hans Kelsen și introdus pentru prima dată în Austria și Cehoslovacia în 1920;
- cel american: prin intermediul instanțelor judecătorești obișnuite sau de către instanța cea mai mare în grad, în cadrul unei secții specializate - a fost consacrată jurisprudențial prin decizia Marbury vs Madison, în SUA, 1803.
În perioada antebelică, România alesese modelul american tot pe cale jurisprudențială, prin celebra decizie a Tribunalului Ilfov în „