Pentru o altfel de Curte Constitutionala (p.II): denumiri

*După ce în [partea întâi] am criticat o inițiativă legislativă care intenționează să permită numirea la CCR doar a judecătorilor de carieră, în acest episod voi critica denumirile date instituției și membrilor săi.**Justiția este înfăptuită doar de judecătorii aflați la instanțele judecătorești* – Judecătorii, Tribunale, Curți de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici sunt judecătorii (numiți și „magistrați de scaun”, pentru a-i deosebi de procurori, numiți și „magistrați de parchet”), care sunt recrutați în sistemul de justiție exclusiv prin concurs organizat de CSM, fără implicarea decizională a politicului (Președintele țării doar emite decret de numire, care este un act formal de învestire în funcție a celui admis în urma concursului). CCR nu este o componentă a sistemului de justiţie alcătuit din instanțele judecătorești. Faptul că s-a dat denumirea de „curte” acestei instituţii și s-a optat pentru denumirea de „judecători” pentru persoanele numite în funcţie în cadrul CCR şi de „magistraţi asistenţi” pentru membrii staff-ului tehnic menţine confuzia cu privire la locul și rolul acestei instituţii. De altfel, nu de puţine ori judecătorii CCR sunt denumiţi în presă „magistraţii CCR” și Curtea este considerată de către public un fel de supra-instanță. Or, judecătorii CCR nu fac parte din corpul magistraţilor reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ci au un statut special reglementat prin Legea nr. 47/1992. CCR nu este o instanță de judecată și nu face justiție, așa cum se reglementează în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. La CCR nu ajung dosarele cu litigii judiciare ale justițiabililor. În realitate, ea este o autoritate politico-juridică autonomă a cărei atribuție principală este verificarea conformității dintre legislația primară (legi, OG-uri, OUG-uri) și legea fundamentală (Constituția României). Având în vedere cele susținute mai sus, eu cred că înlocuirea denumirii de „Curte Constituțională” cu cea de „Consiliu Constituţional” şi a celei de „judecători” cu cea de „consilieri”/„membri” ar înlătura aceste confuzii. Aceasta ar presupune, este drept, modificarea Constituției. Sunt de părere că această nouă denumire nu ar aduce nicio atingere intenției exprimate de membrii Adunării Constituante care au dezbătut ceea ce avea să devină Constituția României din 1991 cu privire la CCR, ci ar sublinia mai bine rolul și misiunea diferită a instanțelor judecătorești care soluționează litigii judiciare, respectiv a instituției menite să verifice constituționalitatea legilor.