Multumesc celor care au raspuns la prima provocare, aceea de a raspunde la intrebarea ce e independenta justiei si de ce avem nevoie de ea. Din nefericire, putini au vazut in independenta o conditie pentru o justitie corecta (echitabila), majoritatea comentatorilor insistand pe responsabilitatea (deseori confundata cu raspunderea) magistratilor, ca si cum daca un magistrat ar raspunde pentru solutiile gresite (ipoteza oricum gresita pentru ca statistic 80% din solutiile atacate sunt mentinute de instantele de control judiciar) s-ar rezolva problema incompetentei sau a controlului politic/a grupurilor de interesee. Pana la urma, asta e ceea ce se vrea, ca output: un act de calitate. In acest contex, vorbim de triada i.
O justitie echitabila presupune intrunirea concomitenta a celor trei „i”:
1. Impartialitatea este valoarea suprema, care presupune ca si conditii, dar si drept garantii totodata, celelalte doua notiuni. Impartialitatea e o valoare morala, tine de forul interior al persoanei si presupune pentru magistrat analizarea si conduita echidistanta a faptelor in raport cu legea aplicabila, fara a avea prejudecati sau predilectii in privinta cazului pe care il instrumenteaza si fara sa actioneze in vreun mod care sa sustina interesele vreuneia din parti. Impartialitatea este garantata prin regimul de incompatibilitati si interdictii, respectiv a conflictului de interese. Pentru magistrati pana si aparenta este o valoare de sine-statatoare: nu e de ajuns ca acela care ia decizia sa fie impartial, ci el trebuie sa fie si perceput astfel de justitiabil.
2. Independenta este o caracteristica externa si presupune ca agentii publici sa fie capabili a instrumenta cazurile in absenta presiunilor si influentelor de orice fel, fie ca acestea ar veni din partea celorlalte puteri, fie ca acestea ar veni din partea sefilor ierarhici, a grupurilor de interese, economice etc. Pentru magistrati, independenta se releva prin statutul lor si raportul cu puterile executiva si legislativa.
3. Integritatea este o trasatura launtrica care presupune a actiona intr-o maniera conforma unor principii si valori, fara compromisuri, atat in exercitarea atributiilor de serviciu, cat si in viata privata. Ea semnifica exercitarea functiei in mod cinstit, corect si constiincios, cu buna-credinta. Practic, integritatea se manifesta in efectuarea actelor judiciare cu obiectivitate, in deplina egalitate, respectand termenele prevazute de lege, pentru a se asigura deplina legalitate a actului indeplinit. In justitie, integritatea e mai mult decat o virtute, este o necesitate.
Prin urmare, corectitudinea justitie se face atat cu eforturi in exteriorul magistraturii, cat si prin efortul propriu al fiecarui magistrat. Responsabilitatea e comuna: decidenti politici, presa si populatia si magistratii activvand impreuna pentru o justitie echitabila.