]In urma cu 2 ani scriam un articol despre cat de inadecvate erau atacurile la adresa unor judecatori ce au indraznit sa solutioneze o cauza privind un om de afaceri din Bucuresti. Articolul era intitulat sa-ne-aparam-magistratii.
Azi, aceste atacuri s-au reluat, fata de modul de solutionare a unei cauze de la Pitesti privind un om politic. Impactul mediatic, invitatia la revolta sociala si criticile fara limite ma fac sa realizez ca acum e vorba de mult mai mult: trebuie sa aparam insasi ideea de justitie.
O hotarare nemultumeste o persoana? Se contesta si se analizeaza critica in calea de atac. O hotarare nemultumeste un grup social (partid, organizatie etc)? Se contesta hotararea si va fi indreptata in calea de atac, daca e cazul.
Nimeni nu are voie sa conteste persoana judecatorului. Ce face in timpul liber, cu cine se intalneste, unde locuieste, cati copii are, unde lucreaza sotul – atat timp cat aceste aspecte nu sunt menite a influenta modul in care isi indeplineste atributiile de serviciu.
Nimeni nu poate critica solutia judecatorului pe baza unor speculatii. Datul cu parerea despre ce probe s-ar afla in dosar sau cat de cumsecade ori nu ar fi partile din dosare sunt doar impresie artistica menita a creste ratingul in media.
Nimeni nu poate ameninta judecatorii, nici cu vreun rau personal la adresa lor, a bunurilor lor sau a celor apropiati, si nici cu privire la pierderea anumitor drepturi.
Niciunui magistrat (chiar detasat in alte institutii) nu i se permite de lege sa comenteze in public cauze aflate pe rolul sau ori a altor colegi.
Nu este deontologic ca vreun avocat sa comenteze cazuri in timpul solutionarii acestora.
Orice comportament care incalca aceste reguli minime si unanim acceptate in standardele internationale privind justitia, nu constituie decat un mijloc de presiune comis intentionat asupra judecatorilor cauzei in scopul de a pronunta o solutie dupa cum isi doreste cel care face presiunea. Orice declaratii publice de acest gen nu fac decat sa infranga regula statului de drept si sa atenteze la independenta justitiei.
Ne dorim o justitie infricosata, cu magistrati care sa raspunda la comenzi? Sau ne dorim o justitie cu judecatori fara mama, fara tata care nu se lasa intimidati, presati, amenintati si care sa dea solutii numai potrivit legii si propriilor evaluari a probelor de la dosar?!