Tocmai când credeam că au fost dezvăluiţi primii colaboratori cu securitatea şi că CNSAS începe să îşi facă treaba (apropo, până ca CSAT să declasifice toate aceste dosare şi să ordone trimiterea lor la CNSAS, oare această din urmă instituţie cu ce s-a ocupat?!), apar declaraţiile bombă ale unui fost ofiţer de securitate, fugit în SUA, potrivit cărora dosarele de la CNSAS nu sunt complete, că mai mulţi politicieni decât am crezut noi sunt foşti agenţi sau colaboratori şi chiar ne-a oferit nişte nume. Iar purtătorii lor, evident, neagă.Acum, ca simplu cetăţean, stau şi mă întreb: pe când voi afla adevărul despre cine erau securiştii şi colaboratorii lor şi cu ce se ocupa Securitatea în realitate? Slavă Domnului că nu am trăit prea mult în acele vremuri şi pe când intram în adolescenţă regimul comunist începea să fie demolat! - spun „începea”. pentru că nu sunt deloc convins că totul s-a terminat în acele zile sângeroase din decembrie 1989…De fapt, dacă stau şi mă gândesc că nici adevărul despre Revoluţie nu l-am aflat, sau despre Mineriade, realizez o impotenţă majoră a poporului român: fie sunt atât de mulţi meschini printre noi, demagogi şi securişti, încât doar câţiva îşi mai pun problema descoperirii lucrurilor adevărate, fie suntem incapabili să păstrăm dovezi, să facem conexiuni şi să ne creăm la urma urmei o cultură. Ce trăim în aceşti ani, cel puţin de la Revoluţie încoace, e halucinant de-a dreptul: am ajuns să ne bănuim uni pe alţii, să ne urâm, să dăm mai multă crezare zvonurilor (aşa-numitelor „informaţii”) mai mult decât realităţilor. Ne creăm singuri scenarii, tot singuri ni le dărâmăm, ne dorim să intrăm în UE, dar tot mai sunt şi cârcotaşi, vrem reformă, dar nu vedem reuşitele ci strigăm la fiecare insucces.Nu mai avem pic de demnitate: românul fugit în America care e pe prima pagină în aceste zile oare ne minte? Sau ne mint politicienii noştri? Primul e un erou pentru că a fugit pe vremea lui Ceauşescu sau e doar un diversionist? Dar dacă spune adevărul, atunci eroii locali sunt de fapt nişte nenorociţi căţăraţi pe cadavre în posturi înalte? Sunt întrebări la care sper că vom avea un răspuns. Dar, devenind din ce în ce mai realist faţă de situaţia jalnică în care ne înglodăm pe zi ce trece, cred că răspunsul va veni mult mai târziu ca să ne mai prindă în viaţă pe mulţi dintre noi. Şi asta, fie pentru că nu putem să aflăm adevărul, fie că pur şi simplu el nu există. E o ipoteză de luat în calcul. Logica ne învaţă că o afirmaţie nu poate fi în acelaşi timp, şi adevărată şi falsă. Ei bine, iată că se poate: o persoană poate fi în acelaşi timp şi fost securist (mai ales când o spune un fost şef de securitate) şi om onest (pentru că nu avem alte dovezi). Iar noi nu putem alege, nu putem discerne, şi nici unul din cei care fac afirmaţiile de mai sus nu recunoaşte că minte.Şi atunci, închei spunând că securitatea e un blestem ce ne-a urmărit 17 ani şi ne va mai urmări mult şi bine. Suntem un popor damnat.
(publicat in Ziua de Cluj, 9 nov. 2006)