]Dezbaterea din spaţiul public pe infracţiunile de violenţă sexuală au produs deja rezultate, unele la nivel societăţii civile, altele la nivelul sistemului judiciar.
Astfel, campaniile de presă au dus la sensibilizarea opiniei publice la agresiunile sexuale şi, în general, la situaţia victimelor unor infracţiuni grave. La rândul lor instituţiile publice au declanşat controale, cum ar fi cele de la nivelul Parchetului General şi al Inspecţiei judiciare, au adus la cunoştinţa celor interesaţi infractiuni-la-viata-sexuala-clasament-pe-judete-2011-2015nepublicate până acum şi au demarat iniţiative de îmbunătăţire a legislaţiei în materie.
Cel mai important este să existe o colaborare permanentă societate civilă-instituţii publice. O astfel de colaborare a demarat azi. Astfel, în urmă cu câteva săptămâni membrii CSM au fost contactaţi de ONG-urile reunite în platforma [Rupem tăcerea despre violenţa sexuală](http://violentadegen.ro/) şi Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor. Eu am decis să răspund pozitiv şi m-am implicat personal în organizarea la sediul CSM a unei prime reuniuni. Îmi propun să aibă loc un lanţ de astfel de întâlniri în cadrul cărora instituţiile statului cu atribuţii în domeniu legal şi judiciar, precum şi asociaţiile şi fundaţiile cu preocupări în domeniu să ajungă la concluzii fondate despre starea de lucruri actuală şi să propună îmbunătăţiri.
Aşa că azi m-am întâlnit cu reprezentanţii acestor platforme şi ai Ministerului Justiţiei şi am discutat despre violenta-in-familie-ordinul-de-protectie (instituţie introdusă în anul 2012 în legislaţia nostră, cu privire la care s-a şi efectuat o infractiuni-privind-viata-sexuala-statistici-2011-2015 pe care le putem pune noi la dispoziţie, despre practica judiciară, despre relaţia cu poliţia, despre iminenta ratificare a Convenţiei de la Istambul privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice şi depre directivele europene care trebuie implementate – Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile şi Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității,
Personal, cred că dincolo de înăsprirea sistemului sancţionator (cum ar fi majorarea unor pedepse, introducerea ordinului de protecţie şi în materie penală, eliminarea posibilităţii de liberare condiţionată ce urmează să le discutăm la o viitoare întâlnire) trebuie întărite activităţile de prevenire a infracţionalităţii sexuale, de gen şi juvenile, precum şi instituirea unor bune pratici, inclusiv la nivelul managementului de caz.
Astfel, atunci când avem de a face cu un caz de violenţă domestică, violenţă sexuală sau infracţiuni comise de minori sau împotriva minorilor trebuie să se ştie exact cine şi ce competenţe are – aceasta presupune pe de o parte colaborare interinstituţională la nivel local şi pe de altă parte colaborare cu asociaţiile neguvernamentale din zonă.
Managementul de caz trebuie să fie unul care să permită reacţii rapide şi măsuri imediate. Poliţia trebuie să ştie că poate interveni în cazurile de violenţă domestică chiar dacă nu există plângere din partea victimei. Victima trebuie ocrotită imediat în centre de specialitate. Magistraţii trebuie astfel formaţi încât să realizeze gravitatea unor astfel de cazuri şi să instrumenteze rapid dosarul. Sancţiunile trebuie să fie aspre şi aduse la cunoştinţa publicului. Foarte utile ar fi Ghidurile de aplicare a pedepselor.
Educaţia juridică, activitate pe care o coordonez deja la nivel naţional, din partea CSM, de doi ani de zile, va fi intensificată şi va cuprinde un capitol distinct referitor la infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale. Sper ca ONG-urile interesate să susţină acest proiect.
Comunicatul oficial al CSM poate fi accesat AICI