1984-184x300.jpegAm văzut că este o practică a unor instanţe judecătorești de a dispune ştergerea de pe internet a articolelor de presă considerate defăimătoare.
.
Îmi aduc aminte că în romanul "1984" al lui George Orwell exista un Minister al Adevărului unde lucrau unii de modificau ziarele din trecut şi le publicau din nou, ca în arhive să rămână doar ce convenea celor aflaţi la putere.
.
Poate ar trebui să știm ce spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wegrzynowski şi Smolczewski c. Polonia din 2013: „Curtea admite că nu este rolul autorităților judiciare să se angajeze în rescrierea istoriei, dispunând scoaterea din domeniul public a tuturor urmelor de publicații despre care, în trecut, s-a constatat, prin hotărâri judecătorești definitive, că reprezintă atacuri nejustificate asupra reputației unor persoane. În plus, este relevant pentru evaluarea cazului că interesul legitim al publicului de a accesa arhivele publice ale presei pe Internet este protejat în conformitate cu Articolul 10 al Convenției".
.
Cred și eu că nu poți opri defăimarea prin a ordona ștergerea unor articole de presă. Presa este ... presă. Cu bune, cu rele. În presă se scrie ce vor jurnaliștii, nu ce vor cititorii sau oamenii legii. Că ne convine, că nu ne convine. Unii vor să scrie minciuni. Alții, din păcate cam mulți la noi, vor să citească minciuni. Asta e. Fiecare cu bula lui. Dar nu cred că poate veni cineva, fie el chiar judecător, să spună: „Ștergeți tot ce e negativ despre X de pe internet și lăsați numai ce e pozitiv!”.
.
Cred că reglarea în sens deontologic al presei se poate face cel mult prin sancționarea bănească a jurnaliștilor care prezintă cu rea-intenție fapte denaturate, dar nu prin cenzurarea retroactivă a presei. „Bătălia” se duce pe calitatea știrilor, relevanța lor, prestigiul jurnaliștilor și - de ce nu?! - pe calitatea cititorilor, însă nu pe juridicitate.