Alegerea directorului școlar de către profesori, propusă recent de noul ministru al educației, mi se pare o idee nepotrivită: pe de o parte, pentru ca ar fi făcută doar de profesori; pe de altă parte, pentru că alegerile nu sunt indicate in acest sistem.
.
Iată argumentele contra:
-
Dacă se preferă vot din partea profesorilor, mă întreb de ce directorul să nu fie ales și de elevi, și de părinți? Că parcă spunem peste tot că școala implică triada „elevi-profesor-părinte”... În plus, directorul nu e "al profesorilor", ci este directorul "școlii". Ca să nu mai spun că directorul operează cu bani de la Primărie, pune în aplicare politicile ministeriale și se supune sarcinilor administrative date de Inspectorat. Așadar, ar trebui ca și Primarul, Inspectorul General și Ministrul să aibă un vot. Ceea ce ar duce la o absurditate;
-
Experiența ne arată că funcționarii slabi își vor alege ca șef nu pe cel care îi poate struni și controla, ci pe cel care îi va lăsa in pace. Desemnarea prin alegere a unui șef într-o instituție publică este, deci, inadecvată și ar transforma școala într-un teren al luptei sindicale.
.
Ca urmare, trebuie să realizăm că dacă ceea ce ne deranjează sunt numirile/revocările politice, soluția este organizarea de concursuri meritocratice, nu de alegeri. Alegerile nu pot înlocui nevoia unui bun manager, testat, pe o funcție atât de importantă precum cea de director al unei unități școlare în care se vor clădi destine umane.